Peste asezarea romana Napoca se va ridica orasul medieval Cluj. Resedinta comitatului din secolul al XII-lea, castrul Clus are un amplasament incert. Primul nucleu al orasului medieval se dezvolta in jurul actualei Piete a Muzeului. Suprafata intra muros a orasului era de 2,8 ha. Fondul construit de azi nu mai pastreaza cladiri din aceasta faza. In subsolurile si pivnitele cladirilor de azi apar adesea urme ce apartin stilului gotic. Manastirea franciscana din Piata Muzeului are in subsol, sub corul actual, urme romanice. Acestea sunt lipsite de caracteristicile stilistice si doar cronologic apartin romanicului. Biserica „Calvaria” din Manastur este o reconstructie din secolul al XIV-lea si al XIX-lea, dar in jurul ei se pastreaza o fortificatie de pamant care ar putea fi resedinta acelui castrum Clus pomenit indirect in documentele din 1173.

Perioada lui Carol Robert de Anjou va fi a marii urbanizari a Transilvaniei. Orasul se va dezvolta dupa 1316, cand primeste titlul de civitas. Dupa aceasta data incepe construirea bisericii parohiale Sf. Mihail. Va fi in stil gotic matur si tarziu. Biserica reprezinta prima realizare integrala a unei sectiuni hala in Transilvania. Constructia bisericii parcurge aproape un secol si jumatate (de la 1349 pana la sfarsitul secolului al XVI-lea). Este principalul monument al orasului. In interiorul primei incinte este ridicata, in stil gotic, manastirea dominicana (azi Liceul de Muzica). In secolul al XVIII-lea, cand manastirea devine franciscana, biserica este transformata in stil baroc si i se adauga un turn-clopotnita pe latura de vest. In coltul de sud-est al celei de-a doua incinte este construita in secolul al XV-lea manastirea franciscana in stil gotic. In timpul reformei, manastirea este demolata si biserica devine reformata (azi Biserica reformata din str. Kogalniceanu). Biserica nu are turnuri. Atat exteriorul cat si interiorul ei sunt ritmate cu contraforti si pilastri interiori in prelungire. In acest fel se realizeaza o deschidere mai mare pentru un spatiu unic.

Singura cladire civila a perioadei gotice este „casa in care s-a nascut Matei Corvin”. Cladirea marcheaza tranzitia de la stilul gotic inspre cel al Renasterii (azi Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu”).

In perioada Renasterii, la Cluj va functiona cel mai important atelier de pietrarie din Transilvania. Arhitectura acestei epoci va fi una civila. Doar partial se mai pastreaza casa Wophard cu remarcabile chenare de ferestre in stil renascentist. Mai exista case ce pastreaza, dupa multe transformari, elemente renascentiste: ancadramente, chenare si bolti (str. Memorandumului nr. 15, Piata Unirii nr. 21, la etaj, fatada fiind astazi refacuta in stil secesion, Piata Unirii nr. 4-5, in gangul astazi subimpartit, str. Clemenceau nr. 3). Lapidariul medieval al Muzeului de Istorie al Transilvaniei are o valoroasa colectie de ancadramente renascentiste provenite din casele demolate in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Barocul va patrunde in Transilvania cu o intarziere de un secol fata de restul Europei, dupa inglobarea Principatului in Imperiul Habsburgic. Cetatea de pamant de pe dealul numit „Cetatuie” este prima fortificatie in stil Vauban realizata in Transilvania (1716).

Biserica catolica va fi exponentul noii stapaniri habsburgice in Transilvania. Prima biserica construita dupa anexarea austriaca va fi cea a ordinului iezuit (biserica din str. Universitatii). Este o biserica-sala cu capele laterale si doua turnuri in fatada de vest. Manastirea iezuita in stil baroc a fost demolata la sfarsitul secolului trecut pentru a face loc actualei cladiri a universitatii. Barocul este unul din stilurile care isi va pune pecetea in mod marcant asupra transformarilor Clujului. Acum se construiesc marile palate si resedinte luxoase. Guvernatorul Transilvaniei, Banffy, isi ridica un palat baroc in piata centrala. Arhitectul wurtemburghez Johann Eberhardt Blaumann realizeaza un plan cu curte interioara patrata, cu portice pe doua nivele (azi Muzeul de Arta). Planul este preluat si la alte edificii dar nu poate fi dus pana la capat, astfel ca dintr-un plan cu curte interioara ajunge unul in forma de „U” (Palatul Teleki, str. Kogalniceanu nr. 7), sau tipul de plan cu curte interioara este inghesuit pe parcele improprii (casa Fistich, Piata Libertatii nr. 27). Intreaga strada Kogalniceanu este refacuta cu cladiri baroce. Impreuna cu prefacerile mai noi, cu aspectele lor pozitive si negative, si cu Biserica reformata care inchide perspectiva, strada se prezinta ca una din cele mai frumoase din Europa.

In prima jumatate al secolului al XIX-lea asistam la formarea unui stil hibrid de combinatie intre barocul provincial si noile mode de factura clasicista. In acest stil pot fi incadrate casele din str. Memorandumului nr. 22 si str. Avram Iancu nr. 21, aceasta din urma fiind cunoscuta sub impropriul nume de „Casa Calaului”. Casele au un accent puternic in axa de simetrie prin introducerea unui volum puternic in acoperis sub forma de mansarda. Tot in aceasta maniera de tranzitie intre baroc si clasicism pot fi incadrate bisericile din bulevardul 21 Decembrie 1989: evanghelica, la intersectia cu str. Doja, si unitariana. Acum se vor construi si primele biserici romanesti din Cluj: Biserica ortodoxa din deal, in afara zidurilor, si biserica greco-catolica zisa si Bob, in interiorul incintei. In stil clasicist pur, fara „amintiri” baroce, se construieste vila Miko, astazi in ansamblul de camine studentesti de langa clinicile universitare.

Abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea se fac simtite noile tendinte de remodelare urbana de tip occidental. Acum se vor imprima tendinte de aliniere a fronturilor strazilor (in strada Napoca de azi au mai ramas cateva case ce pastreaza urmele vechiului aliniament: nr. 9, 15 si 25). Zidurile de incinta, cazute in desuetudine, sunt in mare parte demolate pentru a nu stavili expansiunea orasului. Se traseaza mari bulevarde de tip „hausmannian”: Calea Dorobantilor, Horea, 21 Decembrie 1989 si Motilor. Dar „mobilarea” acestora se va definitiva doar in secolul XX. La rascrucea secolelor sunt realizate marile edificii publice: Universitatea (str. Kogalniceanu), Camera de Comert (azi Prefectura, str. 21 Decembrie 1989), Prefectura (azi Primarie, str. Motilor nr. 1), Tribunalul (Calea Dorobantilor), Liceul Unitarian (azi Brassai), Teatrul National (P-ta Stefan cel Mare), Ansamblul Clinicilor Universitare (str. Clinicilor), Liceul Marianum (azi Facultatea de Litere, str. Horea), Gara si multe altele. Acestea sunt realizate in stil eclectic si secession. In limbajul arhitectural folosit pentru cladirile publice se simte dorinta de monumental, necesar functiunii, prin folosirea eclectismului clasicizant, dar in care apar si tendintele modei 1900. Tot la sfarsitul secolului al XIX-lea se construieste podul metalic peste Somes (azi disparut), ca o expresie a dorintei de imbunatatire edilitara a orasului. In zona podului sunt construite cladiri in stil eclectic clasicizant si in stiluri istoriste. Este zona cu cel mai pronuntat caracter urban modern.

Dupa 1900, piata centrala a orasului este restructurata. Este degajata biserica Sf. Mihail prin demolarea corpurilor care alcatuiau o incinta in jurul ei. Zona de targ este transformata in parc si este ridicata impozanta statuie a lui Matei Corvin de catre sculptorul Ioan Fadrusz. Cu ocazia acestei reamenajari a pietei se efectueaza strapungerea actualei strazi Iuliu Maniu prin construirea ansamblului Statusului. Stilul tradeaza influentele secessionului vienez. La cumpana secolelor este realizat primul ansamblu rezidential de lux in afara incintei fortificate: actuala strada Racovita. Se construiesc vile in stilul secession (str. Racovita nr. 37), dar cea mai mare parte a ansamblului va fi definitivata dupa Primul Razboi Mondial, in alte stiluri arhitecturale.

Intre cele doua razboaie mondiale continua expansiunea orasului in afara incintei fortificate. Sunt construite doua ansambluri rezidentiale de relativ lux: cart. Andrei Muresanu si cart. Grigorescu. Dotarile orasului sunt completate cu functiuni moderne: Colegiul Academic (azi Casa Universitarilor, str. Kogalniceanu) si Palatul Asigurarilor Sociale (azi Policlinica nr. 1, str. Constanta), ambele realizate de arhitectul George Cristinel. Tot el va construi Catedrala Ortodoxa din P-ta Avram Iancu. Cartierul Andrei Muresanu, dezvoltat pe o parcelare ordonata, va fi dominat de stilul neo-romanesc. Acest stil este anacronic, dar a fost adoptat de intelectualitatea si clasa mijlocie romaneasca pentru exprimarea schimbarilor politice ca urmare a razboiului. Intr-o maniera moderna, atat ca limbaj arhitectural cat si ca principii urbanistice, este realizat Institutul Agronomic de catre arhitectul bucurestean Florea Stanculescu.

In stil neo-romanesc este construita scoala de orbi pe b-dul Dorobantilor si incep lucrarile pentru Prefectura de Politie pe str. Traian. Aceasta din urma va fi surprinsa in santier, in faza de finisare, de catre cedarea Ardealului si va fi terminata de catre noua administratie hortista, schimband stilul in unul ce poate fi numit neo-unguresc. In acest fel cladirea, ce va deveni mai tarziu a Securitatii, este un martor al schimbarilor politice din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In primele doua decenii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial se construieste putin. Interventiile se reduc la mici ansambluri de locuinte si „plombari” ale zonelor bombardate. Mai intai acestea sunt dominate de asa-zisul stil „stalinist” (noul amfiteatru pentru Facultatea de Medicina, pe str. Babes, caminul studentesc de pe str. Avram Iancu, blocurile militare de la nord de str. Pata, blocurile militare de langa fabrica Somesul), iar mai apoi de stilul modern international (str. Horea) dar in care apar tendinte de monumentalitate ce isi pot avea originea si in perioada interbelica si in perioada stalinista. In anii '60 incepe construirea ansamblurilor de blocuri Grigorescu si Gheorgheni. Aceste cartiere au o relativa calitate arhitecturala. Sunt expresia cresterii firesti a orasului si sunt comparabile cu realizari similare din Europa. In anii '70 si '80 se construieste ansamblul Manastur, etalon de dezumanizare si alienare. Se generalizeaza construirea cu prefabricate. Si ansamblurile mai vechi de blocuri sunt „indesite”, ajungandu-se la acelasi catastrofal rezultat. Catastrofale se dovedesc si interventiile din centrul istoric al orasului (magazinul Central si Biblioteca Academiei), prin distrugerea tesutului urban si prin limbajul arhitectural inadecvat. La sfarsitul anilor '70 si in anii '80 se continua ideea marilor ansambluri rezidentiale (str. Pata) cu mici schimbari in conceptia urbanistica, dar cu o calitate arhitecturala mult mai slaba.

Comparativ cu epoca „socialismului”, in Clujul de dupa 1989 nu s-a construit mai nimic: cateva cladiri cu birouri si cateva sedii de banca. Arhitectura clujeana din ultimul deceniu nu si-a gasit inca drum.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)