Desi in aceasta scurta prezentare nu se urmareste o istorie culturala a Clujului, trebuie totusi spus ca pana pe la inceputul secolului al XX-lea, aici, mai mult decat in alte orase importante ale Transilvaniei (Oradea, Sibiu, Brasov), s-a dezvoltat o cultura aproape in exclusivitate maghiara. Multiculturalismul, specific astazi municipiului, devine o realitate abia dupa Unirea din 1918, cand viata culturala romaneasca isi incepe aventura sa prodigioasa. Ceea ce se intampla in intervalul 1919-1940 are exuberanta si consistenta unui moment renascentist.

Comunitatea romaneasca isi dezvaluie brusc si impetuos vocatia fondatoare si intr-un timp foarte scurt sunt infiintate cateva institutii fundamentale de cultura si invatamant. De remarcat insa ca ofensiva spiritului public romanesc nici nu elimina, nici nu diminueaza cultura minoritatilor. Dimpotriva, ea provoaca emulatia intre etnii si relaxeaza climatul socio-cultural. Abia daca sentimentul frustrarii din sanul comunitatii maghiare tulbura uneori acest mediu tolerant si cosmopolit, efervescent si plin de culoare. Oricum, Clujul nu a cunoscut poate niciodata, ca acum, asemenea concentrare de energie creatoare.

In anii razboiului si in urma Dictatului de la Viena orasul cade sub administratia hortista. Intelectualitatea romaneasca, in marea ei majoritate, pleaca in refugiu. Institutiile de cultura sunt desfiintate. Dupa razboi, Clujul redevine al Romaniei, dar lumea lui va fi de aici inainte cu totul alta, desi pana prin 1948 parea ca se va reaseza in vechile tipare. Foarte rapid, ideologia comunista penetreaza intregul sistem de valori, cultura si invatamantul fiind victimele unui atroce proletcultism. De mentionat totusi ca, in perioada celui mai eficient dogmatism, doua institutii, Opera si Filarmonica, sunt destul de putin alterate. Ele fac inca educatie estetica, isi formeaza un public loial, constituind singurul refugiu pentru noile elite care, desi modeste, incep sa apara.

Cel mai afectat segment al culturii, indeosebi in deceniul sase, este literatura. Subordonata integral propagandei, ea excomunica esteticul si cultiva niste forme de expresie rudimentare, punand accentul pe continutul ideologic. Protagonistii ei sunt selectati fie dintre fostii ilegalisti, veleitari ai scrisului, fie dintre noii veniti, devotati „cauzei proletare”. O vedeta a anilor '50 ramane modestul prozator de limba maghiara Nagy István, facut peste noapte academician si studiat in scoala. Proletcultistii maghiari se grupeaza, in genere, in jurul revistelor Korunk si Utunk, iar cei romani la Almanahul literar (din 1953, Steaua) si Tribuna. Dar tot din aceste medii pornesc, de prin 1957-1960, si primele initiative ale Renasterii. Astfel, cativa tineri poeti de la revista Steaua (A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Aurel Rau) denunta in premiera mitul poeziei epice „angajate” si pe principalul ei reprezentant, Dan Desliu. Ei redescopera modalitati specifice liricii, traduc din marea poezie universala si deschid procesul de recuperare a unor scriitori din interbelic. Publicatia dobandeste repede o faima nationala, dar redactorul-sef, A. E. Baconsky, este demis din functie, ajungand, in timp, un fel de simbol al rezistentei si una dintre figurile emblematice ale Clujului literar. Tribuna apare din 1957, ca o continuatoare a publicatiei fondate de Ioan Slavici. Ea ii debuteaza si ii lanseaza pe Nichita Stanescu, Ana Blandiana si Ioan Alexandru, in anii '60, insa momentul ei remarcabil incepe din 1970, cand preia conducerea D. R. Popescu. Acesta o deprovincializeaza si aduna in cadrul ei o echipa de tineri prozatori talentati, asa cum la Steaua se grupasera, in acelasi timp, principalii fondatori ai revistei Echinox (Eugen Uricaru, Petru Poanta, Adrian Popescu, Aurel Sorobetea). Dar evenimentul literar cu cele mai spectaculoase consecinte al deceniului sapte este aparitia Echinox-ului, publicatie studenteasca lunara in trei limbi (romana, maghiara, germana), cu primul numar in decembrie 1968. In redactia ei isi vor face ucenicia foarte multi dintre cei mai cunoscuti si valorosi scriitori contemporani. Fenomenul Echinox a intinerit spiritual si a fost, vreme de doua decenii, atat receptorul cat si emitentul ideilor literare novatoare.

Dintre revistele aparute dupa 1989 trebuie remarcate Apostrof si Helikon, subventionate, in principal, de Uniunea Scriitorilor si Ministerul Culturii si Cultelor. Intre publicatiile romanesti din ultimul deceniu, Apostrof (condusa de Marta Petreu) ramane cea mai consistenta, cu un impact semnificativ si in plan national.

Orasul scriitorilor

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) a fost infiintata abia in anul 1953, in timpul regimului comunist, desi la nivel national Uniunea a luat fiinta in 1908. Sediul filialei clujene a fost, de la inceput, in cladirea Tribunei, pe strada Universitatii nr. 2-4. Filiala Cluj este a doua ca marime din tara, dupa cea din Bucuresti. Filiala numara 250 de scriitori, romani, maghiari si de alte nationalitati, majoritatea rezidenti in municipiul si judetul Cluj, dar si in judetele Alba, Bihor, Bistrita-Nasaud, Maramures, Mures, Satu-Mare, Sibiu etc. Institutia mai are inscrisi scriitori din Ungaria, Franta, Germania, Israel, Suedia, SUA. Primul presedinte al filialei, care indeplinea si functia de secretar, a fost Nagy Istvan. Au urmat Teofil Busecan, Ion Brad, D. R. Popescu, Ion Vlad, Liviu Petrescu, Constantin Cublesan, in prezent functia fiind ocupata de criticul literar Irina Petras. Secretarul institutiei este, din anul 1984, poeta Doina Cetea.

Desi nu se poate vorbi de o separare, cu atat mai putin de un conflict generational, filiala clujeana a USR poate fi structurata pe cateva paliere temporale, coagulate in jurul unor nume importante ale literaturii romane contemporane. In primul rand, ar fi de mentionat generatia formata in perioada interbelica, in timpul razboiului sau imediat dupa, generatie vizitata de tentatia enciclopedista specifica perioadei de formare. Mare parte a acestor scriitori au functionat ca mentori ai generatiilor ulterioare: saizecistii, optzecistii, sau chiar ai scriitorilor afirmati dupa 1989. Dintre scriitorii de anvergura din acest leat pot fi amintiti: Nicolae Balota (n. 1925), Gheorghe Grigurcu (n. 1936), Adrian Marino (1921 – 2005), Ion Negoitescu (1921 – 1993) sau Mircea Zaciu (1928 – 2000). Un aspect interesant este acela ca toti cei de mai sus sunt, in plan ideologic, adepti ai liberalismului si filooccidentali, ca urmare a continuarii liniei moderniste initiate de Eugen Lovinescu (Balota sau Negoitescu), ori ca urmare a traditiei iluministe asumate constient si programatic (Adrian Marino).

Un al doilea grup generational ar fi cel al scriitorilor formati in anii ’60 sau ’70. Autori importanti din respectivul grup s-au regasit sau se regasesc in elita universitara si in conducerea unor reviste literare romanesti. Ii putem aminti aici pe: Ioan Alexandru (1941 – 2000), Dinu Flamand (n. 1941), Mircea Muthu (n. 1944), Marian Papahagi (1948 – 1999), Ioana Em. Petrescu (1941 – 1990), Liviu Petrescu (1941 – 1999), Ion Pop (n. 1941), Nicolae Prelipceanu (n. 1942), Aurel Rau (n. 1930).

Dominanta insa in peisajul literar contemporan (cu prelungiri in mass-media) este asa-numita generatie optzecista, cea care s-a format in perioada cea mai sinistra a deculturalizarii Romaniei operata de regimul Ceausescu. Cu foarte rare exceptii, reprezentantii acestei generatii au ocolit orice forma institutionalizata de contact cu regimul comunist, refugiindu-se in estetic si cautand formule noi de exprimare literara. Varful clujean al acestei generatii poate fi considerat Ion Muresan (n. 1955), care este, alaturi de Gellu Naum sau Mircea Cartarescu, unul dintre cei mai importanti poeti romani in viata, unul dintre putinii care circula si in mediile literare occidentale. Ar mai fi de mentionat in acest grup: Al. Cistelecan (n. 1951), Dan Damaschin (n. 1951), Mihai Maniutiu (n. 1954), Virgil Mihaiu (n. 1951), Virgil Podoaba (n. 1951), Petru Poanta (n. 1947), Adrian Popescu (n. 1947), Aurel Codoban (n. 1948), Szocs Geza (n. 1953), Tompa Gabor (n. 1957), Alexandru Vlad (n. 1950), Ion Vartic (n. 1944).

In fine, generatia afirmata dupa 1990, care a refacut racordarea la miscarile de idei europene, cu toata deruta literara a primilor ani de dupa caderea regimului comunist, a impus cateva personalitati marcante ale vietii culturale romanesti. In aceasta perioada s-au afirmat scriitori cum sunt: Stefan Borbely (n. 1953), Ioana Bot (n. 1964), Corin Braga (n. 1961), Ruxandra Cesereanu (n. 1963), Letitia Ilea (n. 1967), Ovidiu Pecican (n. 1959), Dan Trif (n. 1955).

Clujul, din punct de vedere al creatiei literare, a cunoscut si cunoaste o activitate efervescenta, cea mai potrivita comparatie, data fiind si implicarea Universitatii “Babes-Bolyai”, fiind cu burgurile germane cu traditie in productia culturala. (Dorin Petrisor)

Din lumea celor care cuvanta

Aparent paradoxal, desi Clujul gazduieste cea mai mare universitate din Romania, „Babes-Bolyai”, care are in componenta si o facultate de jurnalism, presa locala este una dintre cele mai firave din tara. Ziarele clujene au tiraje mult inferioare fata de cele ale altor orase similare ca dimensiuni, cum este Iasiul sau Timisoara, fiind chiar mai mici decat ale unor cotidiane din orase mici, ca Alba-Iulia. Cu toate acestea, din 1990 incoace, Clujul a fost martorul unei sumedenii de experimente mediatice, majoritatea fara a rezista probei timpului. Singurele ziare care s-au mentinut in toata perioada post-decembrista au fost, in mod ciudat, „mostenitoarele” oficioaselor PCR de dinainte de 1989: Adevarul de Cluj (fost „Faclia”) – avandu-l ca redactor sef pe Ilie Calian, si Szabadsag (fost „Igasag”) avandu-l ca redactor sef pe Ballo Aron (decedat in 2006, intr-un accident rutier).

Cu toate acestea, in Cluj exista o variata oferta mediatica, de la cotidiene si saptamanale pana la posturi de radio sau televiziune. Dupa Adevarul de Cluj, cel mai „batran” cotidian local este Monitorul de Cluj (director – Sorin Stanislav), fondat in 1998, ca parte a retelei de publicatii locale Monitorul, retea impusa cu precadere in Moldova. In 1995, nucleul redactional al fostei reviste „NU” infiinteaza editia regionala a cotidianului ZIUA, cu denumirea ZIUA de Nord-Vest, devenita ulterior ZIUA de Ardeal, iar in prezent ZIUA de Cluj (director – Octavian Hoandra). Romana Chisu, fost reporter de investigatii la cotidianul ZIUA de Ardeal, a intemeiat, in 2005, publicatia cu specific economic Saptamana clujeana.

Trustul de presa Media Pro a patruns in anul 2000 si pe piata locala, cu saptamanalul Clujeanul si ulterior cu cotidianul Ziarul Clujeanului (avandu-l ca redactor sef pe Mihai Gotiu). In noiembrie 2006, Cornel Nistorescu, fostul director al cotidianului national Evenimentul zilei, impreuna cu Florin Danciu, fostul director pe Transilvania al aceluiasi cotidian, au infiintat saptamanalul Foaia transilvana. In Cluj mai apar publicatii cu specific strict publicitar, dintre care se remarca prin volumul informatiilor oferite, prin tiraj si acoperire regionala, Piata de la A la Z.

La Cluj apar si majoritatea editiilor locale ale ziarelor nationale: Evenimentul zilei, Romania libera, Pro Sport, Gazeta Sporturilor si Ziarul financiar.

Audiovizualul este, de asemenea, bine reprezentat in Cluj-Napoca. Cele mai vechi posturi sunt, si in acest caz, cele de stat: TVR Cluj si Radio Cluj, care au si emisiuni in limba maghiara. Singurul post local de televiziune care emite pe frecventa proprie este NCN (Napoca Cable Network). Marile televiziuni nationale si-au deschis, la randul lor, studiouri la Cluj: Pro TV, Antena 1, Prima TV (local Alpha TV). Cele mai cunoscute posturi locale de radio sunt Pro FM, Kiss FM, Radio 21, Radio Guerilla (fost CD Radio), Magic FM (fost Star FM, fost Uniplus) si Mix FM. Presa de limba maghiara este reprezentata, in afara de Szabadsag, de cotidianul regional Kronika, de saptamanalul Erdely Naplo si de revista de cultura Korunk. In Cluj apar si cateva reviste culturale, desi difuzarea si impactul acestora sunt discrete. Cea mai veche, la nivelul Transilvaniei, este Tribuna (avandu-l ca redactor-sef pe Ion Maxim Danciu), infiintata la sfarsitul secolului XIX de Ioan Slavici. Universitatea mai editeaza doua reviste: Echinox si, din 2006, Verso (avandu-l ca redactor-sef pe Ion Muresan). Alte reviste culturale care apar la Cluj sunt Steaua (avandu-l ca redactor-sef pe Adrian Popescu) si Apostrof (avand-o ca redactor-sef pe Marta Petreu). (Dorin Petrisor)

Alte institutii si valori culturale

Dupa razboi, in plina ascensiune a comunismului, apar, oarecum paradoxal, o serie de institutii culturale noi care, in timp, isi vor dovedi vitalitatea si vor deveni embleme spirituale ale municipiului. Iata-le, pe scurt:

Filarmonica de Stat, unde au fost interpretati, de-a lungul deceniilor, mai toti marii compozitori ai lumii. A facut nenumarate turnee in strainatate, fiind cotata drept una dintre cele mai valoroase din Europa. Au frecventat-o, de asemenea, interpreti si dirijori renumiti. De o remarcabila notorietate este Festivalul „Toamna muzicala clujeana” organizat in cadrul Filarmonicii in fiecare an. Din 1991, tot aici are loc anual Festivalul International „Mozart”, initiat de Societatea Culturala „Mozart”, unic in Europa prin amploarea si calitatea sa; Teatrul de Papusi (astazi „Puck”), cu sectii in limba romana si maghiara; Casa de Cultura a Studentilor; Casa Municipala de Cultura.

Exista, apoi, muzee competitive, cu un patrimoniu bogat: Muzeul National de Istorie a Transilvaniei avand ca sectie un Muzeu al Farmaciei, Muzeul National de Arta, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cu un muzeu in aer liber (Hoia) intemeiat intre razboaie de etnologul Romul Vuia. Biblioteci publice, cu un fond de carte impresionant: Biblioteca Universitara „Lucian Blaga”, Biblioteca Filialei Academiei (cu colectii unicat, ca, de pilda, cea de manuscrise arabe), Biblioteca Judeteana „Octavian Goga”, bibliotecile proprii ale universitatilor si facultatilor, ale cultelor religioase si scolilor. Ca institutie guvernamentala functioneaza Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor. Ea organizeaza sau sustine, logistic si financiar, majoritatea proiectelor culturale din judet si coordoneaza activitatile de protejare si valorificare a patrimoniului cultural.

Amplasate in parcuri ori in institutii publice, in Cluj se afla numeroase opere de arta monumentala, create indeosebi dupa al doilea razboi mondial: statuia lui Mihai Eminescu (Ovidiu Maitec), statuia lui Lucian Blaga (Romul Ladea), grupul statuar „Horea, Closca si Crisan” (Ion Vlasiu), grupul statuar „Scoala Ardeleana” (Romul Ladea), statuia lui Baba Novac (Virgil Fulicea), Monumentul lui Mihai Viteazul (Marius Butunoiu), bustul lui Liviu Rebreanu (Romul Ladea), bustul lui Emil Racovita (Virgil Fulicea), bustul lui I. L. Caragiale (Ion Irimescu), bustul lui Ion Agirbiceanu (Romul Ladea), bustul lui Lucian Blaga (Eugen Gocan), bustul lui Alexandru Borza (Virgil Fulicea), bustul lui Constantin Daiciviciu (Ion Irimescu), bustul lui Decebal (Vasile Popa), bustul lui Horea (Romul Ladea), bustul lui Dimitrie Cantemir (Mircea Spataru), bustul lui G. Cosbuc (Vetro Artur), bustul lui Iuliu Hatieganu (Romul Ladea) s. a.

Teatrul si opera

In anul 1904, reputatii arhitecti austrieci Helmer si Fellper puneau, intr-un oras aflat mai inspre marginea imperiului, in Cluj, piatra de temelie a unei cladiri care, alaturi de alte cateva, avea sa ajunga peste ani un veritabil simbol al orasului: teatrul. Purtand amprenta unui stil tipic inceputului de secol, secesionist si usor barocizat, cladirea are o eleganta armonie subliniata de fatada cu trei portaluri cu arc si cele doua turnuri scunde surmontate fiecare de un car tras de trei lei, in care cate o figura alegorica poarta o ramura de palmier. Sala, bogat ornamentata in stilul baroc al teatrului european, stil impus in secolul al XVIII-lea, are o capacitate de 900 de locuri. Dar abia la un an dupa Marea Unire avea sa se infiinteze aici Teatrul de Stat din Cluj (viitorul Teatru National). La 18 septembrie 1919, Consiliul Dirigent aflat la Sibiu va incredinta organizarea si directiunea „sectiei I” („drama si comedie”) lui Zaharia Barsan, iar lui Constantin Pavel organizarea si directiunea sectiei a II-a („opera si opereta”). Inaugurarea Teatrului National din Cluj va avea loc la 1 decembrie 1919 (prilej cu care se sarbatoreste si un an de la Unire) cu doua piese semnate de Zaharia Barsan. Evenimentul starneste emotii profunde si nu putine lacrimi pot fi vazute in sala arhiplina. Opera se va lansa doar cateva luni mai tarziu, intai cu doua concerte simfonice conduse de dirijorul ceh Oskar Nebdal (13 si 14 mai 1920). Inaugurarea oficiala va fi celebrata la 25 mai 1920, cu opera Aida (dirijor Alfred Novak, regia Constantin Pavel, care e si primul interpret al rolului „Radames”).

Teatrul National din Cluj va cunoaste inca din prima stagiune o istorie in care se impletesc succesele, munca sustinuta si inevitabilele probleme administrative. Primul director si fondatorul Nationalului clujean, Zaharia Barsan, este un mare actor, regizor, autor de texte dramatice, fiind in acel moment cel mai important om de teatru din Transilvania. Printr-o activitate febrila, care va face din directoratul sau unul de referinta in istoria institutiei, el va reusi sa adune la Cluj o trupa excelenta de actori, printre care merita mentionati: Olimpia Barsan, Al. Ghibericon, Cornelia Potcoava, Stanescu Popa, Dem Mihailescu-Braila s. a. Repertoriul, asa cum era de asteptat, e orientat preponderent inspre piesele clasice, fundamentale pentru un teatru national. Vor prinde viata pe „prima scena a Transilvaniei” spectacole precum „Fantana Blanduziei” de V. Alecsandri, „O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale, „Razvan si Vidra” de B. P. Hasdeu, „Vlaicu Voda” de Al. Davila (din repertoriul national) sau „Oedip rege” de Sofocle, „Hamlet”, „Regele Lear” de W. Shakspeare, „Avarul” de Moliere si „Revizorul” de Gogol (din clasicii repertoriului international).

Lui Zaharia Barsan, care va avea un al doilea directorat in perioada 1934-1936, ii vor succeda la carma nationalului in perioada interbelica nume extrem de cunoscute ale culturii romane care nu se vor ilustra neaparat si ca importanti directori: Victor Eftimiu, Nicolae Banescu, Constantin Pavel, Mihai Sorbul, Ion Marin Sadoveanu, Victor Papilian. Este un moment fast pentru teatrul clujean, care se impune prin valoarea spectacolelor sale. Se resimte insa o prea aplecata inclinare inspre spectacolele clasice (texte, regie si interpretare). Situatia se va schimba radical odata cu venirea la conducere a lui Victor Papilian. Acesta, reputat dramaturg, prozator, profesor universitar si anatomist de mare prestigiu al medicinii romanesti, va impune o politica repertoriala orientata inspre modernitate. Tot el este cel care va crea un studio unde vor fi prezentati autorii importanti ai epocii. Multa lume considera directoratul sau ca fiind epoca de maxima glorie a Nationalului clujean. Vor vedea lumina zilei spectacole contemporane precum „Suflete tari” de Camil Petrescu, „Epidemia” de I. M. Sadoveanu, „Comedia fantomelor” de Dan Botta, „Tano” de Jean Giraudoux, „Salomeea” de Oscar Wilde, si numele autorilor poate continua cu G. B. Shaw, d’Annunzio, Sutton Vane, Jean Cocteau. Inclusiv maniera regizorala va urma linia moderna impusa.

In 1940, in urma Dictatului de la Viena, Teatrul National si Opera Nationala din Cluj isi vor muta sediul la Timisoara. Director in aceasta perioada e Aurel Buteanu, iar repertoriul e puternic influentat de expresionismul perioadei. In decembrie 1945 institutiile revin in normalitate, reluandu-si spectacolele pe scena clujeana. Abia trecuta, urgia razboiului e inlocuita de cea comunista si de proletcultismul de rigoare (realismul socialist). Totusi, cateva spectacole remarcabile si o pleiada de regizori, majoritatea tineri (printre care Victor Tudor Popa, Marius Oniceanu sau Constantin Anatol), vor plasa Nationalul Clujean in avangarda teatrelor romanesti. Si randul actorilor e innoit cu nume acum inscrise in „cartea de aur” a scenei clujene: Ileana Ploscaru, Maria Tipan-Kaufmann, Ligia Moga, Gheorghe Nutescu, Aurel Giurumia s. a. Odata cu „dezghetul”, in 1965, regizorul Vlad Mugur va prelua destinul institutiei, impunand o linie de modernism moderat in ceea ce priveste spectacolele prezentate, linie care se regaseste pana in prezent in repertoriul clujean. Vor urma alti directori de prestigiu: Silvia Ghelan, Victor Tudor Popa, Valentina Dorin, Ion Vlad, Petre Bucsa, Maria Tipan Kaufmann, Constantin Cublesan, Horia Badescu, Victor Ioan Frunza, Anton Tauf, Dorel Visan, iar in prezent Ion Vartic. Anii de pana in 1989 sunt marcati de privatiuni economice care impun drastice reduceri de decor, lipsa incalzirii salii si salarii achitate partial (in special ultima perioada a regimului Ceausescu). Repertoriul reflecta o veritabila echilibristica intre dictatura ideologicului si naturala inclinatie inspre valoare. Se poate spune acum ca arta a triumfat totusi, atat datorita directorilor, cat si gratie garniturii extrem de valoroase de regizori si actori. Repertoriul include nume precum W. Shakspeare, Calderon de la Barca, G. Buchner, Maravaux, Bertold Brecht, dar si D. R. Popescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Teodor Mazilu s. a.

Dupa Revolutia din 1989, Teatrul National Cluj intra, alaturi de intreaga societate romana, in „tranzitie”. Este o perioada tulbure marcata de esecuri amestecate cu triumfuri si de numeroase schimbari de politica repertoriala. Sunt realizate insa cateva spectacole de exceptie (in principal sub conducerea lui Mihai Maniutiu, V. I. Frunza si Vlad Mugur), iar o noua generatie de actori se impune, favorizata si de deschiderea unui Departament de Teatru in cadrul Facultatii de Litere. In ultimii ani se asista la o consolidare a institutiei, recent fiind inaugurata o noua sala studio (sub directoratul lui Dorel Visan) „Euphorion”, care preia stacheta perioadei Victor Papilian. In prezent, sub conducerea reputatului teatrolog Ion Vartic, Nationalul clujean se orienteaza spre modernitate, spre repertoriul contemporan, pastrand insa, ca o coloana vertebrala, si nume clasice precum W. Shakespeare sau Cehov.

Opera Nationala Cluj (nume preluat la 23 iulie 1921) va cunoaste si ea o istorie aurita. Inca din primele stagiuni se inregistreaza peste 99 de reprezentatii cu opere clasice precum „Aida” de G. Verdi, „Faust” de Gounod, „Madama Butterfly” de G. Puccini, „Cavaleria Rusticana” de Mascagni, „Tannhauser” de Wagner, dar si opere moderne din creatia nationala precum „Luceafarul” de cunoscutul autor clujean Nicolae Bretan. Peste 200 de titluri de opera, operete si balete din repertoriul universal au fost montate de-a lungul timpului pe scena clujeana. Nici repertoriul national nu a fost neglijat, peste 40 de creatii romanesti (multe ale unor autori clujeni) sunt prezentate, unele in premiera absoluta (culminand cu „Oedip” de George Enescu, in 5 iunie 1995, si cu „Mesterul Manole" de Sigismund Toduta). Dintre vocile de aur care au evoluat la Opera clujeana merita mentionati: Arta Florescu, George Folescu, Gheorghe Niculescu Banu, Lia Hubic, Nicolae Herbea, Ludovic Spiess, Corneliu Mugur, Maria Slatinaru Nistor, Florin Farcas, Angela Gheorghiu, Felicia Filip, Ionel Voineag, Elena Mosuc. Dintre reputatii dirijori spicuim: Pietro Mascagni, Edmondo de Vecchi, Ionel Perlea, George Enescu, Kurt Adler, Jean Bobescu, Eugen Lazar, Petru Sbarcia, Cristian Mandeal, Emil Simon, Hari Bela si atatia altii.

Teatrul si Opera Maghiara

Teatrul a fost intemeiat inca din 1792 de catre Kòtsi Patkò János si a functionat neintrerupt pana in prezent. Cladirea veche se afla pe locul Casei Universitarilor, cea actuala fiind construita in 1865.

El a reprezentat pentru maghiari cea mai fecunda institutie culturala. In perioada interbelica, el se afla sub protectia „Uniunii pentru apararea Teatrului” si a baronului mecena Kemény János. Dupa al doilea razboi, este subventionat de Stat, ca si Opera. In repertoriul sau au figurat nume mari ale dramaturgiei universale si autohtone (maghiari si romani): Shakespeare, Moliere, Schiller, Strindberg, Hauptmann, Ibsen, R. Rolland, Madách Imre, Katona Jòzsef, I. L. Caragiale, Lucian Blaga, M. Sorbul, O. Goga, V. I. Popa, Eugen Ionesco s. a. Au jucat pe scena lui actori renumiti: Janovics Jenö, Szentgyörgyi István, Poòr Lili, Csòka Jòzsef, Fekete Mihály, Bereczky Magda, Fényes Aliz, Magda Kovács, Kovács György etc.

Ultimul deceniu a adus Teatrului Maghiar de Stat Cluj faima nationala si internationala prin spectacole precum „Cantareata cheala” a lui E. Ionesco, in regia lui Tompa Gábor, distins cu premiul criticii acordat CELUI MAI BUN SPECTACOL STRAIN AL ANULUI 1993 in Anglia, avand reprezentatii in 5 tari: Anglia, Finlanda, Franta, Republica Moldova, Ungaria; cele trei premii UNITER obtinute pentru CEL MAI BUN SPECTACOL (Gao Gian: „In statie”, regia Tompa Gabor, si doua din faimoasele spectacole ale regretatului Vlad Mugur montate aici: „Livada de visini” de Cehov si „Doi gemeni venetieni” de Goldoni); multe nominalizari si premii nationale si internationale ale regizorilor Tompa Gábor, Vlad Mugur, Árkosi Árpád, scenografilor Dobre-Kòthay Judit, Antal Csaba, actorilor Spolarics Andrea, Bogdán Zsolt, Birò Jòzsef etc.

Opera Maghiara de Stat din Cluj este singura opera (de stat) din lume care prezinta spectacolele (desfasoara activitatea) intr-o alta limba decat cea a Statului. Desi ca institutie autohtona s-a infiintat in anul 1948, spectacole de teatru muzical au fost prezentate incepand cu anul 1792, anul in care s-a infiintat la Cluj primul teatru maghiar profesionist. Aici a fost prezentata, in 1823, prima opera maghiara scrisa de compozitorul clujean Ruzitska Jòzsef. Sunt prezentate cele mai de seama lucrari de opera din creatia universala. Operele lui Verdi sunt prezentate la foarte putin timp de la premiera absoluta (unele doar la 3-5 ani). Sunt promovate lucrarile compozitorului maghiar Erkel Ferenc, care, la fel, a fost locuitorul orasului mai multi ani (1820-1830). In anul 1860, Opera face o deplasare la Bucuresti cu mai multe titluri din creatia maghiara si cea universala (13 opere si 2 concerte). Cunoscutul scriitor Nicolae Filimon a scris mai multe articole despre spectacole. Pe langa promovarea celor mai valoroase lucrari din opera universala (Mozart, Verdi, Puccini, Rossini, Bizet) si maghiara (Erkel, Bartòk, Kodály), Opera Maghiara de Stat prezinta, incepand cu 1948, si o gama foarte larga din repertoriul de opereta: J. Strauss, Kálmán, Lehár, Huszka, Ábraham, Jacobi etc. Totodata sunt incluse permanent in repertoriu si spectacole de balet (Ceaikovschi, Bartòk, Procofiev etc.).

Dupa 1990, Opera Maghiara de Stat a avut mai multe turnee si deplasari in Italia, Ungaria, Elvetia etc., iar in 2000 a participat si la Targul Mondial de la Hanovra.

Cei mai de seama artisti ai operei au fost dirijorii Rònai Antal, Antonin Ciolan, Hary Béla si solistii Otrok Ferenc, Szilagyi Ferenc, Albert Annamária etc.

INVATAMANTUL

Evenimentul cel mai important din viata intelectuala a Clujului de dupa Unire il reprezinta infiintarea Universitatii romanesti, numita Universitatea Daciei Superioare. Decretul de infiintare a fost emis la 12 septembrie 1919, primul rector fiind Sextil Puscariu, iar prorector, Nicolae Draganu. Pentru inceput, ea are patru facultati: Facultatea de Litere si Filosofie, Facultatea de Drept, Facultatea de Stiinte si Facultatea de Medicina. La inceput au suplinit la unele facultati cateva celebritati, precum Vasile Parvan, Victor Babes, Nicolae Minovici, Gheorghe Murgoci. Cativa dintre profesori erau academicieni, iar foarte multi studiasera la universitati celebre din Europa. Desigur, majoritatea vin aici din alte universitati, intr-un gest de patriotism luminat; si asta dupa ce profesorii maghiari de la vechea universitate refuzasera sa depuna juramantul de fidelitate fata de statul roman. Notoriu ramane cazul lui Emil Racovita care paraseste postul de subdirector al Institutului de Biologie din Paris si vine la Cluj, cu mai multi colaboratori, unde creeaza Institutul de speologie, o premiera mondiala. Initiative similare au loc si in alte discipline: Vasile Parvan impulsioneaza infiintarea Institutului de Studii Clasice, Florian Stefanescu Goanga intemeiaza Institutul de Psihologie Experimentala; Sextil Puscariu, Muzeul Limbii Romane; Alexandru Borza, Institutul, Gradina si Muzeul Botanic; Romulus Vuia, Muzeul Etnografic al Transilvaniei si Parcul Etnografic din Hoia. Se pun bazele Institutului de Istorie Nationala, ale Bibliotecii Universitare si ale Muzeului de Antichitati, cu „Pinacoteca Cioflec”. Sunt editate peste 20 de reviste stiintifice („Biospeologica”, „Revista de psihologie”, „Mathematica”, „Dacoromania”, „Clujul medical” etc.). Invatamantul superior nu se reduce la Universitate. Au fost preluate si reorganizate Academia de Agricultura si Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale. Au fost infiintate: Academia de Muzica si Arta Dramatica (inaugurarea oficiala la 28 martie 1920), in cadrul careia au predat Gheorghe Dima, Augustin Bena, Jean Bobescu, Tiberiu Brediceanu, Romulus Cionca, Martian Negrea s. a.; Scoala de Arte Frumoase (cu Alexandru Pop, Pericle Capidan, Aurel Ciupe, Anastasia Demian, Catul Bogdan, Romul Ladea, s. a.). A functionat, de asemenea, ca institutie de invatamant particular, Conservatorul de Muzica Maghiar (profesori: Konba Paula, Mihalyffy Irina, Kovacs Gizella, Molnar Irina, Rezik Carol, Stritzky Iuliana, Uto Maria, Teutsch Willy, Pollermann Aranka s. a.); Academia Teologica Ortodoxa (initial, Institutul Teologic, 1924). Mai existau: Academia Teologica Romana Unita, Institutul Teologic Reformat si Institutul Teologic Unitarian. Aceasta explozie de institutii academice nu a fost deloc formala. In fiecare domeniu au activat specialisti de mare clasa, astfel ca din aceste medii selectate au iesit viitoare personalitati de prim rang ale culturii si stiintei. Mai multe, dupa doua, trei decenii s-a putut vorbi, de exemplu, de scoala de medicina sau de scoala de lingvistica clujene. Au fost aici in vizita ori au predat celebritati ale universitatilor europene, oameni politici etc. Pe scurt, viata universitara a cunoscut o intensitate formidabila, intr-o ambianta cosmopolita si unde accesul la invatamant era garantat tuturor minoritatilor. Iata situatia studentilor inscrisi la Universitate intr-un an de varf, 1933/1934: romani – 2518; maghiari – 1127; evrei – 456; germani – 284; altii – 60. O vitalitate similara se manifesta si in invatamantul secundar si primar. Functionau peste 20 de unitati scolare de stat si confesionale pentru nivelul secundar si cam tot atatea pentru cel primar; de la licee de baieti si fete si diverse scoli normale (de invatatori, de gospodarie), pana la „institute” specializate. Multe dintre aceste scoli apartineau cultelor religioase. Dupa razboi, intregul sistem de invatamant se reorganizeaza, devenind integral de stat. In 1945, Universitatea romaneasca se intoarce din exilul sibian, functionind in paralel cu Universitatea maghiara „Bolyai”. In 1959 ele se unesc sub denumirea de Universitatea Babes-Bolyai. Prin deceniul opt, ea are deja 10 facultati cu 28 de sectii, asta dupa ce Facultatea de Medicina se desprinsese inca din 1948, devenind Institutul de Medicina si Farmacie, in prezent Universitatea de Medicina si Farmacie. Se infiinteaza Institutul de Agronomie, cu o sectie de zootehnie, Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, Conservatorul „Gheorghe Dima”, o filiala a Academiei cu mai multe institute. Continua, astfel, sa existe la Cluj un puternic centru universitar, al doilea pe tara, dupa Bucuresti. In anii '70, el are 25 de facultati, cu peste 20.000 de studenti, peste 20 de camine, o casa de cultura moderna etc. In ciuda epurarilor politice din anii '48, corpul profesoral se reface incet si, in ansamblu, mediul universitar clujean isi pastreaza prestanta si prestigiul. Se diversifica si este in crestere (de altfel, odata cu populatia municipiului) si invatamantul secundar si primar, cu limbile de predare romana, maghiara si germana. Sunt infiintate trei licee cu caracter regional, de arte plastice, de coregrafie si de muzica, precum si multe gradinite (peste 60, in deceniul opt). Dupa caderea regimului comunist, incepe sa se dezvolte invatamantul particular si, deopotriva, cel religios. Alaturi de cele patru universitati de stat (Universitatea „Babes-Bolyai”, Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu”, Universitatea Tehnica si Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara) si doua academii (Academia de Muzica „Gheorghe Dima” si Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu”) functioneaza si trei universitati private, „Avram Iancu”, „Bogdan-Voda” si „Dimitrie Cantemir”. Numarul facultatilor si al disciplinelor s-a diversificat foarte mult, corespunzator cu pretentiile si urgentele societatii contemporane. In anii din urma s-au inmultit contactele acestor institutii cu marile universitati din strainatate, personalitati remarcabile fac aici vizite frecvente, tin cursuri sau conferinte. Tot astfel, universitatile clujene au conferit titlul de „Doctor honoris causa” catorva zeci de figuri proeminente ale invatamantului si culturii universale.

Mediului academic ii apartin si o filiala a Academiei impreuna cu mai multe institute: Institutul de Lingvistica si Istorie Literara „Sextil Puscariu”, Institutul de Arheologie si Istoria Artei, Institutul de Cercetari Socio-Umane Drept, Institutul de Cercetari Socio-Umane si Pedagogie, Institutul Arhiva de Folclor, Institutul de Geografie, Institutul de Istorie, Institutul de Speologie „Emil Racovita”.

In ceea ce priveste invatamantul preuniversitar, o caracteristica importanta a lui o constituie existenta unor unitati scolare cu predare in diferite limbi straine (engleza, franceza, italiana si spaniola). De asemenea, invatamantul in limba maghiara este bine reprezentat, de la gradinita pana la universitate, fie in scoli integral maghiare, fie in scoli mixte.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)