Imediat dupa infrangerea Revolutiei de la 1848-1849 se instaureaza si in Cluj administratia absolutista austriaca, pana in anul 1860. Din anul 1861 se incearca reluarea vietii administrativ-politice de dinainte de Revolutie, pana la dualismul din 1867.

In Cluj se muta, inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, si sediul comitatului Cojocna, care dupa Revolutie este desfiintat si reinfiintat in perioada liberala, dupa vechea organizare (1861-1867). In comitetul comitatens Cojocna erau atunci si romanii Alexandru Bohatiel, protopopul Ioan Fechete Negrutiu, Ion Sipotariu si altii, care au militat printre altele si pentru introducerea limbii romane ca limba oficiala in administratia comitatului, propunere facuta si de alti membri romani ai congregatiei comitatense de pana la 1918, dar respinsa de majoritatea maghiara, astfel ca ideile generoase ale Revolutiei de la 1848-1849 de libertate, egalitate si fraternitate au fost inlocuite cu politica de maghiarizare a statului ungar dupa dualismul din 1867.

In 1890 se intruneste la Cluj comitetul permanent al Partidului National Roman pentru a discuta grabirea inaintarii Memorandumului la imparat. Inaintarea Memorandumului in 1892 a fost – dupa cum era de asteptat – un prilej de persecutie a romanilor, astfel ca in mai 1894 se tine la Cluj Procesul Memorandistilor, numit si Procesul Natiunii Romane, eveniment care a avut un puternic rasunet nu numai in randul romanilor transilvaneni (in Cluj fiind adunati peste 25.000 de romani pentru a sustine pe fruntasii lor), ci si in toata Europa, astfel ca importante personalitati politice si culturale europene au luat apararea acuzatilor romani in frunte cu dr. Vasile Lucaciu, dr. Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti, Iuliu Coroianu si altii.

Prin delegatii sai la Alba Iulia, in decembrie 1918, romanii clujeni voteaza si ei Unirea Transilvaniei cu Patria Mama. Un moment important in viata romanilor clujeni a fost intrarea Armatei Romane in oras, la 24 decembrie 1918.

Dupa Marea Unire se introduce si in Cluj administratia romaneasca, incepand cu 1919. In Cluj se muta de la Sibiu, in 1920, si Consiliul Dirigent.

Printre primarii Clujului din perioada interbelica figureaza importante personalitati ale vietii politice si cultural-stiintifice romanesti clujene: dr. Teodor Mihali, dr. Nicolae Dragan, dr. Sebastian Bornemisa, dr. Coriolan Tataru, Victor Deleu si altii.

Perioada interbelica inscrie Clujul pe coordonatele vietii democratice de tip occidental. Municipiul isi asuma si in aceasta epoca rolul de capitala politica si cultural-stiintifica a Transilvaniei. Marile partide politice romanesti isi au aici sediul regionalei pe Ardeal si Banat, si in primul rand Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal. La Cluj se formeaza si Partidul Maghiar. Reprezentanti ai partidelor politice intra in componenta consiliilor locale (ale comisiilor interimare) ale Clujului interbelic. Primaria gestiona o avere importanta a comunitatii orasenesti acumulata de cetate din Evul Mediu pana la nationalizarea din 1848.

In 1940-1944, Clujul cade in zona Transilvaniei cedate Ungariei. O masa mare de romani parasesc orasul in fata ocupantului, care, preluand teritoriul cedat, inainta comitand o serie de atrocitati contra romanilor la Ip, Traznea si alte localitati. In Cluj se refugiaza din Transilvania ramasa Romaniei un numar relativ mare de maghiari, care sunt internati initial intr-un lagar de tranzitie; multi dintre ei sunt nemultumiti de noua administratie ungara, sunt arestati si condamnati pentru faptul ca au spus ca era mai bine pe timpul romanilor. De cealalta parte, locuitorii romani si apoi cei evrei ramasi in oras sunt supusi la cele mai mari persecutii pe motive etnice. Evreii sunt internati in primavara anului 1944 in ghetoul de la Fabrica de caramida si apoi dusi la Auschwitz, de unde putini au mai ramas in viata.

Orasul Cluj este eliberat la 11 octombrie 1944 de catre trupele Armatei a IV-a romana, impreuna cu cele ale Frontului II Ucrainean.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial se instaureaza in Cluj administratia sovietica, apoi comunista. Urmeaza o perioada de rusificare ce dureaza pana la mijlocul anilor ‘60, si de teroare a inceputurilor comunismului, cand toate parghiile vietii democratice sunt desfiintate cu brutalitatea specifica sistemului bolsevic rus. Au loc nationalizarea fabricilor in 1948, etatizarea unor cladiri prin Decretul nr. 92/1950, colectivizarea si fenomenul persecutiei “chiaburilor”, anularea libertatii individuale si politice etc. In administratia primariei era si un “observator” sovietic. Primaria era dirijata de Partidul Comunist, pierzandu-si complet autonomia locala. Cad victime ale epocii importante personalitati ale vietii culturale, politice si stiintifice clujene, printre care Ioan Lupas, Silviu Dragomir, Nicolae Margineanu, Iuliu Maniu, Victor Jinga, Adrian Marino si altii.

In 1974, orasul primeste denumirea actuala, Cluj-Napoca, cu ocazia implinirii a 1860 de ani de la ridicarea sa la rang de municipiu de catre imparatul Hadrian.

Locuitorii Clujului participa, in 1989, la eliminarea dictaturii comuniste de pe scena istoriei si, prin eroii sai, municipiul devine oras-martir.

Dupa decembrie 1989 se reia firul intrerupt al democratiei romanesti din perioada interbelica. Se fac alegeri libere, in consiliile locale intrand reprezentanti ai partidelor politice. Administratia publica locala devine astfel rodul vietii democratice, libere care s-a infiripat treptat, dar sigur si definitiv, in acest centru important de civilizatie si cultura al Romaniei.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)