Ample miscari revolutionare din anul 1848 cuprind si Clujul, capitala Guberniului. El ofera un tablou contradictoriu, acela de centru revolutionar, pe de o parte, si centru al reactiunii nobiliare pe de alta parte. Clujul este deci, teatrul unor framantari politice si armate, ocupat fiind cand de trupele imperiale austriece, cand de cele revolutionare.

Ideile revolutiei europene au cuprins, in primul rand, tinerimea (maghiari, romani, sasi) de la facultati, academii si gimnazii, care primesc si raspandesc manifeste, proclamatii si se manifesta chiar in strada. „Acest tineret nu numai se infierbanta prin proclamatii - scria T. Cipariu - dar le copia, le raspandea, la ducea din sat in sat”.

La 24 martie 1848 a sosit la Cluj Ioan Buteanu, care participa alaturi de Ioan Suciu, avocatul Florian Micas, Iosif Hodos, Alexandru Papiu-Ilarian la o intrunire politica in casa din str. Govora nr. 21 (de azi), apartinatoare de biserica greco-catolica din Cluj-Manastur. La 28 martie 1848 este elaborata o petitie-manifest in 8 puncte prin care se cereau recastigarea adevaratei libertati, egalitati si drepturi nationale pentru romani.

Clujul a devenit insa, la un moment dat, centrul reactiunii nobiliare maghiare. In 15/27 aprilie este arestat avocatul Florian Micas, apoi tinerii Ioan Dorobont si Stefan Molnar. Tot la Cluj este incarcerat Alecu Russo, August Treboniu Laurian, Nicolae Balasescu, iar, mai apoi prefectul Alexandru Batraneanu si tribunii Vasile Simonis si Vasile Turcu, ultimii trei fiind executati de „Tribunalul de sange” al revolutiei maghiare, in hotarul localitatii Someseni. La 11 mai 1849, din ordinul aceluiasi „Tribunal” din Cluj este executat, la Poarta de nord a fortaretei de pe Cetatuie, eruditul profesor sas Stefan Ludwig Roth, militant clarvazator al revolutiei din 1848-1849.

Nicolae Balcescu, solul impacarii celor doua revolutii, in Cluj

I-a fost dat Clujului ca, in momentul de rascruce a revolutiei din 1848-1849 din aceasta parte a Europei, sa adaposteasca tratativele lui Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac cu oficialitatile revolutionare ungare de aici (Boczko Dániel, John Paget) pentru impacarea revolutiei maghiare (in frunte cu Kossuth Lajos) si a celei romane (condusa de Avram Iancu).

Dupa intalnirea de la Seghedin cu Kossuth Lajos, din 13 iulie 1849, si intelegerea semnata cu acesta, delegatia revolutiei romane de dincolo de munti (Nicolae Balcescu, Cezar Bolliac, Petrache Nenisor s. a.) porneste spre Cluj, unde ajunge la 19 iulie 1849. Dupa o saptamana de intrevederi si discutii cu guvernatorul Transilvaniei Boczko Dániel si cu alte persoane oficiale (John Paget), neajungandu-se la solutii viabile pentru starea revolutionara precara, a fost inlesnita calea delegatiei romanesti spre fratii lor din muntii Apuseni, in tabara lui Avram Iancu.

In ziua de 26 iulie 1849, Nicolae Balcescu, Petrache Nenisor, Alecu Manu, G. I. Vernescu, si probabil Dinca si Racovita, parasesc Clujul, indreptandu-se prin Floresti, Savadisla, Iara spre tabara din munti a lui Avram Iancu, unde au ajuns peste 2 zile, la 28 iulie 1849. „Iancu cu bratele deschise i-a primit pe cei din Romania” (s. n.), isi va aminti mai tarziu un martor ocular.

Pentru impacarea celor doua revolutii era prea tarziu...

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)