In 1790 Clujul devine capitala Ardealului, avand pe atunci o populatie de 10.660 locuitori. Modernizarea orasului devine incet, incet, o realitate. In 1791 s-a inceput pietruirea strazilor. In 1798 s-a hotarat sistematizarea orasului, prevazandu-se legiferarea ca orice constructie noua sa fie obligata sa aiba aprobarea consiliului orasenesc.

In 1792 are loc primul spectacol de teatru, reprezentatiile teatrale capatand caracter permanent; in 1821 s-a construit cladirea teatrului orasenesc (din actuala strada Kogalniceanu), daramata in 1930, pe locul ei construindu-se Casa Universitarilor de azi.

In 1825 ia nastere prima societate de asigurari sociale a functionarilor pensionari.

In 1827, pe strazile orasului s-a introdus iluminatul public pe timpul noptii, iar in 1828 s-a deschis primul Casino domnesc cu cercuri de literatura, discutii politice, artistice.

In 1834 ia fiinta prima scoala de scrima, infiintata de italianul Gaetano Biasini, care construieste si primul hotel modern, cafenea, birou de plasare a fortei de munca, linie de transport cu diligente de rang international, inchirieri de mijloace de transport, prima societate de pompe funebre.

Primele biserici romanesti din Cluj

Negustorii Ienache Mavrodin si Konstandin Ioan, cer in numele celorlalti sa li se permita construirea unei case de rugaciune/biserici (oratorium) in Cluj, in martie 1789. Consiliul orasului refuza aprobarea cererii. Negustorii trimit cererea guvernului, specificand ca vor s-o zideasca „in afara de cetate” (extramuros). La recomandarea acestuia, cancelaria regeasca permite negustorilor romani din Cluj sa-si zideasca biserica. Aceasta decizie i-a revoltat pe conducatorii orasului care, in sedinta din 8 august 1790, protesteaza deoarece „prin cladirea bisericii se va deschide drum larg inmultirii valahilor aici” si declara solemn „ca nu vor permite niciodata ca pe hotarul orasului sa se edifice biserica romaneasca”.

Cu toate greutatile si impotrivirile, biserica romaneasca a fost cladita, terminata in 1795 si sfintita. Primul preot a fost popa Ilie.

In 1798 vine la Cluj episcopul greco-catolic din Blaj, Ioan Bob. Credinciosii il roaga sa le faca si lor o biserica la Cluj. Inca in acel an, Vladica, prin omul sau Mihail Oros, cumpara locul necesar intramuros (in cetate), cu suma de 4340 de florini. Pe acest loc episcopul Bob zideste in 1803 biserica greco-catolica pe strada din centrul cetatii, care-i poarta azi numele. Primul slujitor al acestei biserici a fost protopopul Avram Mehes.

Studenti romani la scolile clujene

Incepand cu secolul al XVIII-lea scolile reformate, indeosebi ale iezuitilor, apoi Universitatea din Cluj, au fost tot mai mult frecventate de studentii romani, dornici de invatatura. Vechile privilegii feudale incep sa se prabuseasca, constiinta nationala capata contururi tot mai precise. Printre intelectualii romani formati in scolile Clujului se numara episcopii de la Blaj: I. Pataki, Grigore Maior, Ioan Bob, Lemenyi (preot si protopop in Cluj intre anii 1808-1820), episcopul ortodox V. Moga. Mai sunt cunoscuti savantul oculist Ioan Molnar Piuariu (inainte de 1771), Gh. Sincai (intre 1768-1772), Petru Maior, Gheorghe Lazar (intre 1799-1805), Gheorghe Baritiu, apoi vreo 15 canonici din Blaj, tribunul Simion Balint (intre anii 1817-1822) s. a.

Dezvoltarea manufacturilor si primele fabrici

Impreuna cu ideile noi, cu perceptele culturale si spirituale noi, dinspre Occident se intensifica afluxul de produse industriale, aduse in special din Austria. In prima parte a secolului al XIX-lea marfurile industriale austriece (produse textile, marochinarie, bijuterii, mobila) se vand in cantitati din ce in ce mai mari pe piata Clujului. Aceste bunuri de consum sunt aduse in mai mica masura de negustorii localnici, cat mai ales de comerciantii din Pesta, Viena, Brno, Debretin, Kosice.

Nemultumiti de afluxul sporit de produse de import si de rolul crescand al comerciantilor straini, in 1835 localnicii formeaza Societatea Negustorilor din Cluj, cu scopul de a controla comertul orasului. Intensificand importul produselor manufacturate straine, aceasta societate a provocat nemultumirea breslelor, care au inceput o agitatie sustinuta impotriva activitatii ei, iar in 1839 reprezentantii a 18 bresle clujene s-au adresat Guberniului „intrucat negustorii aduc din strainatate marfuri straine mai ieftine, pagubindu-i atat pe ei, cat si viata obsteasca”.

Nereusind sa obtina dispozitii de limitare a importurilor, de multe ori membrii breslelor clujene recurgeau la violenta impotriva comerciantilor straini. In 1842 membrii breslei croitorilor au atacat resedinta comerciantilor de haine Goldner si Singer de la Pesta, confiscandu-le marfa.

Toate aceste practici nu serveau la nimic, iar vanzarile produselor executate de breslele clujene se aflau in continua scadere. In aceasta situatie, in 1827 majoritatea breslelor s-au adresat magistratului, cerand reducerea fortata a numarului de mestesugari, pentru ca cei ramasi sa aiba traiul asigurat. Deoarece nu au primit aprobare nici pentru acest demers, breslele au trecut la mentinerea numarului de membri la un maximum obligatoriu. Pe baza autorizatiei Guberniului, breasla croitorilor din Cluj si-a fixat numarul de membri la 74, numar pe care reuseste sa-l pastreze timp de 20 de ani.

Pe langa marfurile straine, se observa, incetul cu incetul, si prezenta pe piata a produselor manufacturate clujene si transilvanene. Documentele diferitelor bresle (pantofari, cizmari) pomenesc adeseori de incaltamintea vanduta in Cluj, care provenea de la intreprinderile din Transilvania. Zaharul produs la Garbou, faianta fina de Batiz se vindeau si ele in pravaliile clujene. Olarii din oras se plangeau impotriva produselor din faianta fina fabricate la Cluj. In acest fel, piata de desfacere a produselor de breasla era treptat ingustata si de dezvoltarea manufacturilor si fabricilor, cea mai moderna forma de productie. Conform datelor publicate de cercetatoarea Magdalena Bunta, in prima jumatate a secolului al XIX-lea au functionat in Cluj 22 de ateliere manufacturiere care produceau faianta fina, vata, zahar, otet, rachiu, ulei, tigari de foi, paturi, palarii, matase, ceara, carute, masini-unelte, hartie.

Tendintele de modernizare se manifesta si prin crearea unor asociatii si societati, infiintate cu scopul de a promova cooperarea civila in domeniul vietii economice si al protectiei sociale. „Societatea de ocrotire”, infiintata din initiativa lui Bölöni Farkas Sándor in 1825, a devenit o cooperativa de credit care a cuprins cu timpul toti functionarii din Cluj, ajungand in 1847 la un capital de 54.000 florini. „Asociatia economica transilvaneana”, infiintata in 1844, a reunit dupa cativa ani 209 actionari cu scopul de a ajuta la dezvoltarea agriculturii in Ardeal prin promovarea progresului tehnic in munca campului. Primele forme de asigurari apar prin „Asociatia ardeleana de asigurare contra grindinei si incendiilor”, care in 1847 avea 1247 de membri.

Desfasurarea revolutiei de la 1848-1849 a provocat mari perturbari in viata economica. Fenomene ca emisia unor bancnote proprii de catre guvernul revolutionar maghiar, apoi retragerea din circulatie si distrugerea lor de catre autoritatile austriece au afectat grav procesele sociale. In toamna anului 1849 au fost arse la Cluj bancnote emise in timpul revolutiei, in valoare de 1.615.211 florini.

Un factor important al evolutiei social-economice a fost cresterea populatiei din Cluj. Dupa reducerea drastica a numarului de locuitori, la circa 5500 in anul 1732, populatia a inceput sa creasca, desi epidemiile de ciuma au decimat populatia orasului. Deosebit de grava a fost epidemia din 1738-1739, care a facut 860 de victime din cei 7500 de locuitori. Cresterea populatiei se accelereaza la sfarsitul secolului, ajungandu-se la 10.476 locuitori in 1787, apoi la 14.000 in 1835 si la 16.886 in 1850.

Inregistrand progrese semnificative in domeniul vietii economice si sociale, devenind un important centru administrativ si politic, zona Clujului era pregatita sa intre intr-o faza de dezvoltare accelerata in cea de a doua parte a secolului al XIX-lea.

Inlaturarea vestigiilor medievale

In istoria Clujului, secolul al XIX-lea aduce schimbari nu numai pe plan economic, social, cultural, ci si institutional, urbanistic, national.

Au fost inlaturate vestigiile medievale care-si pierdusera rostul strategic si constituiau o piedica in calea extinderii urbanistice. Au fost demolate rand pe rand fortificatiile, zidurile, bastioanele, s-a trecut la umplerea santurilor, nivelarea lor.

Concomitent se regularizeaza strazile si se modernizeaza centrul. Se deschid noi strazi si piete pentru populatia care ajunge, in 1837, la 24.000 de oameni.

Clujul, centru al invatamantului transilvan.

Studentii romani

Clujul devine un important centru al invatamantului din Transilvania. Liceul Academic Piarist avea trei facultati: juridica, de medicina, de filozofie. Se adauga Colegiul Reformat si cel Unitarian. Creste numarul elevilor si studentilor romani care frecventeaza aceste colegii si facultati, care vor deveni promotorii ideilor revolutiei pasoptiste, participanti directi, si chiar conducatorii evenimentelor revolutionare, in afara celor deja amintiti: Iacob Bologa, Avram Iancu, Al. Papiu-Ilarian, Constantin Roman, Iosif Sulutiu, Nicolae Popea, Constantin Secareanu, Constantin C. Ioan, fratii Buteanu si altii.

In mediul studios al Liceului Academic, in 1845 se infiinteaza prima Societate romaneasca de lectura avandu-i ca membri pe Al. Papiu-Ilarian (Alex. Pop), Nic. Popea (viitorul episcop), Avram Iancu, fratii Hodos si Hossu etc., iar ca presedinte pe Alexandru Bohatiel, in timp ce in 1846, Papiu si Popea au redactat revista manuscrisa a Societatii, „Aurora sau Diorile (Zorile) pentru minte si inima”. Societatea isi propunea invatarea si propagarea limbii si istoriei romanilor in randurile tinerimii studioase din Cluj.

Asemenea societati literare functionau si in cadrul Colegiului Reformat si al celui Unitarian, avand si reviste proprii. Dintre publicatiile ce apar la Cluj notam: „Erdélyi Muzeum” (Muzeul Ardelean), fondata in 1814; primul ziar politic, „Hazai Hirado” (Jurnalul Patriei), in 1829; „Erdélyi Hiradó” (Jurnalul Transilvaniei), in 1831; „Vasárnapi Újság” (Foaia de duminica), in 1834, iar in preajma revolutiei, „Mult és jelen” (Trecut si prezent), cu suplimentul „Hon és Külföld” (Tara si strainatatea). Pe langa tipografiile traditionale iau fiinta cele ale lui Péter Ferencz si Méhes Sámuel.

In viata politica, un loc determinant l-au avut dietele ce s-au tinut la Cluj in 1834, 1841-1843, 1846-1847 si 1848.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)