In februarie-aprilie 1660, Constantin Basarab a trecut din nou prin Cluj, in fruntea oastei sale de stransura, in drum de cucerire a scaunului de la Targoviste, apoi de la Iasi, dar si cand voia sa vina in ajutorul lui Rákoczy II in lupta de la Floresti (Fenes), dupa ce-si odihni ostasii (in mai 1660) pe locul „Kömál” (Maloasa), la poalele dealului ce urca strada Racovita de azi.

Rákoczy I a fost invins la Floresti, iar Constantin Basarab paraseste Ardealul si trece in Polonia, in bejenie, unde se zbuciuma peste 20 de ani, fara tinta si tel. Dupa lupta de la Floresti, Mohamed Pasa din Buda da o proclamatie de supunere si ascultare a poporului, scrisa si in romaneste in Cluj, la 6 iunie 1660.

Razvratirea antiotomana a lui Gh. Rákoczy I, sfarsita tragic in lupta de la Floresti, determina armata turceasca sa mobilizeze si 20.000 de soldati romani (sub comanda voievodului Mihail Radu al Munteniei si Grigore Ghica al Moldovei), sa strabata Ardealul pana la Cluj, oras pe care il asediaza intre 10-14 septembrie 1658. Armata munteana, cu ceva tatari, s-a asezat pe dealul Feleacului de unde puteau supraveghea foarte bine orice miscare din cetate si din jur.

Infricati de acest asediu amenintator si pustiitor, cetatenii Clujului il trimit pe primul senator al orasului, Johann Lintzegh, pentru a trata cu asediatorii, actiune ce i-a reusit dupa plata unor despagubiri de razboi, bani si diferite lucruri pretioase in valoare de vreo 60.000 de taleri.

Bresa in „zidurile cetatii”

Inca inainte de 1633 in cetatea Clujului se aseaza, cumparand case, negustori greci si oameni veniti din Principatele Romane, ceea ce supara mult pe negustorii nemti si unguri locali, asezarea negustorilor straini fiind oprita, deocamdata, prin lege.

Inrudirile dintre boierimea Principatelor Romane si nobilimea ungureasca din Ardeal prospera si in veacul al XVII-lea. Fete de boieri romani si de nobili unguri, dar si baieti, treceau, prin casatorie dintr-o tara in alta, avand mosii intinse in tara de unde plecau si pastrand cele mai intense relatii cu cei ramasi la vatra parinteasca. Bucuriile familiare strangeau impreuna rudele din cele doua tari vecine, fara deosebire de neam.

Elementul romanesc in Cluj, constatat in veacul precedent, se inmulteste in secolul XVII si in cel urmator, reusind sa patrunda intraetnic. Preot si biserica n-aveau, ei apartinand in cele bisericesti de popa din Cluj-Manastur care, in mai 1683, se numea Danil si era alaturi de mitropolitul Josef.

Companiile de negustori „greci” (romani macedoneni, greci) patrund in Cluj in sec. al XVII-lea, cand domnitoarea Austrie, cu armatele ei costisitoare care ocupau Ardealul, avea nevoie de bani. Negustorii „greci”, care plateau taxe costisitoare, erau primiti in cetati si orase fara voia ungurilor sau nemtilor.

Prima bresa in „zidurile” cetatii nobiliare fusese facuta. Vor urma altele si altele in decursul deceniilor urmatoare, invingand nenumarate greutati, sicane, faradelegi.

Turco-tatarii la portile Clujului

Din pacate, conjunctura favorabila dezvoltarii economice s-a deteriorat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. In anii 1655 si 1656 doua incendii cumplite au devastat orasul. Dar politica externa nechibzuita a principelui Gheorghe Rákoczi II a adus nenorociri cu mult mai mari. In 1658 acesta a intreprins o campanie militara in Polonia, desi Imperiul Otoman l-a avertizat ca se opune actiunii. Expeditia, pe langa faptul ca s-a terminat printr-o infrangere catastrofala, a determinat puterea suzerana sa intervina pentru detronarea principelui, care insa era hotarat sa se impotriveasca turcilor. Drept urmare, in 1658 sultanul a trimis o oaste turco-tatara in Transilvania, care a ajuns si la portile Clujului, pretinzand suma de 69.463 de florini, suma pe care orasenii s-au vazut siliti sa o plateasca. In 1660 Clujul a fost din nou amenintat de Seydi Pasa, care a pretins suma de 108.000 de florini pentru a se retrage. In acelasi an, Gheorghe Rákoczi II, care continua rezistenta militara contra turcilor, s-a retras spre Cluj, urmarit de trupele otomane. Trupele turco-tatare, sub comanda vizirului Kuciuk ajung din nou la Cluj, cerand supunerea orasului. De aceasta data, clujenii, avand in apropiere ostile princiare, au hotarat sa reziste, dar Gheorghe Rákoczi II a fost infrant in lupta de la Floresti, pierzandu-si viata. Ca urmare, vizirul Kuciuk i-a pus in lanturi pe judele si juratii orasului, luand si 60.000 de taleri drept despagubire. In 1661 orasul a fost din nou asediat de tatari, fiind nevoit sa plateasca hanului 90.000 de florini pentru a se retrage. In acest fel, trezoreria orasului a suportat pierderi financiare insemnate. Pe deasupra, o epidemie de ciuma a decimat in anul 1661 populatia orasului.

In anii urmatori orasul va suferi daune si mai mari, datorita pierderii statutului traditional de oras comercial-mestesugaresc. Dupa expeditia din 1660 turcii au transformat Oradea in pasalac. Astfel, Clujul nu mai dispunea de protectie militara dinspre vest si, drept urmare, a fost transformat intr-o citadela militara, cu statutul de „cetate de margine”. Orasul a fost nevoit sa consimta la prezenta permanenta a unei garnizoane militare pentru intretinerea careia cetatenii au fost obligati sa plateasca contributie anuala de 14.000 de florini si 200 de cable de grau. In 1664 Clujul dobandeste in mod oficial un nou statut, devenind „oras nobiliar”. In noua situatie, autoritatea este detinuta de parcalabii si capitanii cetatii, orasul isi pierde autonomia reala, iar locuitorii sunt supusi in mod permanent unor obligatii financiare, in produse si in munca la fortificatiile cetatii.

Dificultatile financiare erau in crestere, iar pentru a depasi acest impas orasul este nevoit sa-si zalogeasca o parte din mosii.

Depasirea impasului financiar a fost posibila datorita reluarii activitatii economice. Continua functionarea unor unitati productive de tip manufacturier, ca moara de scoarta de lemn pentru tabacarie, fabrica de praf de pusca, morile de grau. In 1669 se infiinteaza o piua de pasla pentru uniforme militare.

Principele Mihail Apafi incearca sa ajute orasul Cluj prin noi privilegii. In 1670 orasul este inzestrat partial cu drepturile regale, avand dreptul sa produca si sa vanda anumite sortimente de bautura. Pentru a inviora activitatea comerciala, in 1675 Dieta hotaraste ca negustorii greci (macedo-romani), armeni si turci sa aiba dreptul de a cumpara liber orice fel de marfuri la Cluj, Huedin, Brasov, Sibiu si Orastie.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)