La inceputul secolului al XVII-lea situatia orasului se mentine prospera, fapt dovedit si de contributia la vistieria principatului, care creste de la 500 florini in 1615, la 2400 florini in 1625-1629. Pe langa aceasta, trupele straine care intrau in oras impuneau cu forta mari contributii financiare, cum a facut generalul austriac Basta in 1601. In 1604 pretentia comisarilor imperiali austrieci asupra sumei de 70.000 florini a fost incasata tot de Gheorghe Basta.

Dupa retragerea ostilor imperiale sosesc in Cluj ostirile principelui Stefan Bocskai, fiu al Clujului, care si-a stabilit aici centrul politic si a luat unele masuri in sprijunul orasului, restituindu-i toate bunurile insusite pe nedrept de unele persoane, in special mari nobili. In primul deceniu al secolului XVII Clujul este considerat capitala Transilvaniei. Aici se intrunesc aproape toate Dietele tarii (in numar de 17 timp de zece ani) si sunt alesi principii, care-si stabilesc aici sediul de guvernare. Pe tabloul infatisand orasul Cluj in 1617 se face urmatorul comentariu: „Claudiopolis, Coloswar, vulgo Clausenburg, Transilvaniae civitas primaria”. In comentariile epocii, Clujul nu este considerat numai primul oras al tarii, dar si „cheia Transilvaniei”, iar pentru bogatiile acumulate este supranumit „orasul comorilor”.

Inca din primele decenii ale sec. al XVII-lea fiintau la Cluj scoli gimnaziale (cel putin trei) in care se invatau retorica si matematica, dialectica si sintaxa, logica aristotelica si fizica, etica si poezia, greaca si latina, fireste religia.

Gabriel Bethlen, protector al cetatii

Dezvoltarea economica a Clujului in prima parte a secolului XVII este stimulata de privilegiile acordate de principii Transilvaniei, in mod deosebit de Gabriel Bethlen. Aceste privilegii, cum ar fi primordialitatea dreptului de achizitie la unele produse, au cauzat temeri oficialitatilor in sensul iesirii de sub control a activitatii comerciale, facand posibila fixarea abuziva a preturilor de catre vanzatori in conditiile inexistentei liberei concurente. De aceea, principele si dieta interveneau adesea, stabilind o limita maxima la preturi pentru unele produse (limitationes), nu numai pentru cele mestesugaresti, ci si pentru cele agricole si chiar pentru tarifele de munca agricola. Aceasta politica a preturilor a fost inaugurata de Sigismund Báthory, continuata de Gabriel Báthory, iar apoi de Gabriel Bethlen, care a reglementat preturile in 1625 si 1627. Gheorghe Rákoczy I a intervenit mai rar in evolutia costului produselor. In 1630 Dieta a decretat libertatea comertului.

Avand insemnate comenzi de infaptuit, numeroase ocazii de lucru, mestesugurile se dezvolta in Cluj, numarul mesterilor creste, ceea ce face necesara reorganizarea breslelor. Incurajarea breslelor era cu atat mai stringenta, cu cat ele indeplineau si o importanta functie militara. Fortificatiile orasului (zidurile, portile, bastioanele), in numar de circa 20 in aceasta vreme, au fost incredintate spre intretinere si aparare breslelor mai puternice: croitorii, aurarii, olarii, fierarii, cizmarii, tamplarii, postavarii, curelarii, zidarii, pietrarii. tabacarii. Acestia dispuneau de arme si munitii, depozitate in fortificatiile orasului.

In timpul domniei lui G. Bethlen orasul Cluj se reface, inregistreaza progrese si numeroase bresle isi reinnoiesc statutele. Limitarea preturilor la produsele mestesugaresti dupa 1625 a starnit nemultumirea a numerosi artizani, care si-au scazut productia. Dar principele i-a obligat pe mesteri sa-si produca articolele de specialitate fara intrerupere, iar cei care-si incetau activitatea erau pedepsiti cu confiscarea intregii averi. Se iau, totodata, masuri cu privire la calitatea produselor, fiind amenintati cu pedepse aspre cei ce produceau marfuri de calitate necorespunzatoare.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)