Dezvoltarea economica a orasului Cluj ia din nou amploare, ponderea mestesugarilor in structura populatiei devine tot mai insemnata. Recensamantul partial al populatiei orasului, organizat in 1453, care se refera numai la locuitorii maghiari, aminteste numele a 530 capi de familie, din care 160 poarta in onomastica lor denumirea mestesugului de care se ocupa, ceea ce inseamna o pondere de 30% a mestesugarilor in populatia orasului.

Rolul mestesugului in muncile orasului a crescut, dezvoltandu-se mai multe bresle mestesugaresti. De acest lucru s-a ingrijit si Matei Corvin, rege al Ungariei intre 1458 si 1495, nascut aici. In 1468 si 1488 el hotaraste ca orasul sa fie condus de un consiliu de 100 de persoane (centumviri), din care 50 sa fie desemnati dintre reprezentantii oamenilor de buna stare, iar ceilalti 50 dintre breslasi, fiecare breasla alegand cate 3-4 reprezentanti in conducere. Jumatate din centumviri urmau sa fie maghiari, cealalta jumatate sasi. De asemenea, a acordat o serie de 41 de privilegii localitatii sale natale, aparand-o in conflictele cu asezarile din jur. In privinta populatiei, a decis sa acorde unor iobagi dreptul de a se stabili in oras.

Situatia prospera a cetatii din sec. XV se reflecta si in privilegiile dobandite de biserica si parohi, de asemenea in legatele importante pe care le fac membrii noului patriciat. In 1408 sunt daruite bisericii doua macelarii, o vie si patru florini „de aur curat”. In 1416 i se acorda dreptul liber de morarit, privilegiu confirmat in 1438 parohului Martin, iar in 1467 Matei Corvin intareste toate privilegiile acordate de catre predecesorii sai. In deceniile urmatoare se ajunge ca averea imobiliara a bisericii sa se compuna din terenuri arabile si viticole, apoi dintr-un iaz cu pesti, la care se adaugau donatiile generoase ale enoriasilor: case, vii, macelarii etc. Frecventa acestora din urma se explica prin faptul ca Sfantul Mihail, caruia ii era inchinat hramul bisericii, era patronul breslei macelarilor.

Parohii bisericii se impuneau nu numai prin avere si prin situatie ierarhica, ci adesea si prin faima lor de oameni invatati si culti, situati in fruntea „intelectualitatii” acelor vremi, reprezentata prin parohi, magistrul artelor literale si dieci.

O importanta parte a populatiei cetatii avea ca ocupatie principala cultivarea viei si valorificarea vinului. In 1458, Regele Matei Corvin a interzis prin lege ca pe piata Clujului sa fie adus si pus in vanzare vin din alte parti, prin aceasta aparand productia locala, nu de cea mai buna calitate.

In secolul al XV-lea comertul Clujului se orienta spre Oradea si de aici spre Ungaria, ajungand apoi fie spre Austria, la Viena, fie spre Boemia si Moravia, pe ruta Buda-Brno si Buda-Praga. Drumul spre nord-est trecea prin Bistrita si de aici spre Moldova, mai ales dupa ce Stefan cel Mare a acordat un privilegiu comercial negustorilor din Ungaria in anul 1475. O alta cale comerciala se indrepta spre Turda si spre Targu Mures, prin Sanmartin si de acolo spre Reghin, Tarnaveni, Sangeorgiu de Padure. Dezvoltarea comertului a fost in mare masura stimulata de faptul ca in 1446 a fost infiintat un atelier de monetarie la Cluj, iar producatorii de aur si argint au fost incurajati sa produca metalele pretioase in oras pentru baterea monedelor.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)