Sprijinul energic pentru dezvoltarea economica a Clujului continua si in timpul domniei Regelui Sigismund de Luxemburg. In iunie si iulie 1404 clujenii dobandesc trei privilegii vamale si comerciale. Aceste privilegii s-au acordat atat negustorilor, cat si mestesugarilor, care pana atunci fusesera supusi unor taxe vamale suplimentare cand treceau prin diferite regiuni ale Ungariei, precum si comerciantilor care faceau negot cu Venetia, Viena, Boemia, Polonia si Moravia.

Intarirea orasenilor din Cluj a provocat iritarea nobilimii laice si ecleziastice. Deseori clujenii au avut de suferit de pe urma actiunilor abatilor de la Cluj-Manastur sau ale episcopilor Transilvaniei, care detineau mosii in regiune. In 1429 clujenii depun plangere impotriva abatelui de Cluj-Manastur, care trimitea vitele manastirii pe viile si ogoarele lor si impunea suplimentar pe orasenii care arendau vii de la abatie. In 1430 clujenii sesizeaza Regelui Sigismund faptul ca nobilii din Transilvania, „indeosebi cei asezati in vecinatatea si apropierea orasului”, au interzis iobagilor lor sa mai aprovizioneze localitatea cu bunuri alimentare. In asemenea imprejurari nu este de mirare ca in anii 1437-1438 locuitorii Clujului se hotarasc sa se alature rascoalei antinobiliare cu centrul la Bobalna, iar unul dintre ei, Ioan, fiul magistratului Iacob, devine conducator al revoltei. Orasul plateste scump participarea la rascoala: i se iau privilegiile acordate, i se impune plata nonei catre nobilii feudali, i se confisca morile. Situatia orasului este restabilita abia in 1445, cand Regele Vladislav I ii acorda din nou vechile drepturi si privilegii, iar in 1454 Iancu de Hunedoara restituie orasului privilegiile anulate in urma participarii la rascoala din 1437-1438.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)