Grupuri mai mari de colonisti (hospites) sasi ajung in cetatea Clujului in timpul regelui ungur István al V-lea (1270-1272), dupa ce populatia cetatii fusese decimata in urma navalirilor tatarilor din 1241.

Din statutul de cetate regala, Clujul a devenit cetate libera, dar, in ultimele decenii ale sec. XIII, ea a incaput pe mana episcopului ardelean Monoszlai Péter, fiind supusa unei grele fiscalitati episcopale.

Populatia asezarii, in majoritatea ei avand preocupari agricole, se indeletnicea si cu mestesugurile ca ocupatie secundara. Din cele doua asezari care se contopesc in secolele XII-XIII sub o singura denumire, dupa degradarea cetatii s-a pastrat numai denumirea asezarii omenesti nemilitare, a satului Clwsvar. Sub aceasta denumire gasim Clujul la 1275, cand se confirma dania facuta de regele Ungariei, István al V-lea, episcopului si bisericii Sf. Mihail din Alba Iulia. In acest fel Clujul ajunge, impreuna cu o parte din imprejurimile lui, sub jurisdictie episcopala, pana in anul 1313, fiind considerat in continuare un sat. Intr-adevar, la inceputul secolului al XIV-lea, agricultura inca era principala ramura de activitate a clujenilor, dar o parte crescanda a populatiei s-a dedicat mestesugurilor si comertului. Un rol deosebit de important in domeniul ocupatiilor neagricole au avut colonistii sasi, care produceau obiecte mestesugaresti tot mai numeroase pe care le vindeau in Transilvania, taxele si vamile platite de ei devenind o sursa de venituri pentru curtea regala.

Noul rege, Carol Robert, dorea sa sporeasca incasarile provenite din dezvoltarea mestesugurilor si comertului; pe langa aceasta, avea nevoie de sprijinul politic si militar al oraselor in lupta pentru consolidarea puterii centrale, in dauna fortei marilor feudali laici si ecleziastici. Drept urmare, la 19 august 1316 emite un document prin care acorda privilegii speciale clujenilor si ii elibereaza de sub stapanirea episcopala. Prin acest act Clujul este ridicat la rang de oras (civitas), cu un inceput de drept de autoadministrare pe plan juridic si bisericesc, reglementand totodata obligatiile militare ale locuitorilor. Pe plan economic este garantata proprietatea clujenilor asupra pamanturilor de aratura, padurilor si livezilor dimprejurul orasului. Referindu-se la „dovezile de credinta ale oaspetilor nostri sasi”, se acorda acestora, pe tot cuprinsul Transilvaniei, scutiri de vama pentru „marfurile si lucrurile lor”. Privilegiul din anul 1316 reprezinta unul din actele importante pentru istoria orasului feudal Cluj, in curs de formare.

Clujul feudal

Sprijinul puterii regale a avut urmari importante pentru dezvoltarea Clujului, care in cursul secolului al XIV-lea trece de la organizarea rurala la cea urbana. Privilegiul acordat a contribuit la cresterea populatiei, sporind numarul mestesugarilor si al negustorilor. Clujul se transforma tot mai mult intr-un centru al productiei si schimbului de marfuri.

Documentele vremii aduc numeroase si variate marturii despre viata populatiei cetatii (care se cifreaza in sec. XIV la aproximativ 5.000 de persoane) in toata complexitatea ei: munca in ateliere si pe ogoarele din jur, manifestarile organizate ale breslelor, ce se imbina cu distractiile specifice ale orasenilor, cu procesiunile religioase aduse mai ales de colonistii sasi din Apus, framantarile interne si luptele impotriva feudalilor care urmareau incalcarea privilegiilor orasenilor, dar si stoparea expansiunii economice si teritoriale ale locuitorilor cetatii. De la sfarsitul sec. XIII populatia cetatii Clujului este formata in majoritate din colonisti sasi, urmati de maghiari si in foarte mica masura din romani, slavi s. a., acestia fiind dominanti in satele din jur si cele apartinand cetatii. Astfel, in 1367 orasul primeste satul romanesc Feleac, locuitorii caruia avand misiunea de a asigura securitatea negustorilor cetatii si a „drumului sarii” care venea dinspre Turda. Clujul era considerat a fi o cetate saseasca pana in sec. XVI.

„E sfantul care a purces calare

cu sulita balaur sa omoare...” (L. Blaga)

Inca din primele doua veacuri de existenta a cetatii se dezvolta si viata culturala si artistica, dar, din pacate, putine monumente au rezistat timpului.

Este celebru cazul sculptorilor Martin si Gheorghe din Cluj, care in 1373 au executat la Praga, la comanda regelui-imparat Carol IV de Luxemburg, statuia Sfantului Gheorghe, la nivelul standardelor europene ale timpului. Statuia celor doi frati clujeni Martin si Gheorghe, fiii pictorului Nicolae, se incadreaza printre lucrarile de gen care vestesc sculptura renaissance pe plan mondial. (O copie a statuii se afla in Cluj-Napoca, pe str. M. Kogalniceanu). Activitatea lor era si o dovada a dezvoltarii mestesugurilor artistice, confirmata si de inceperea constructiei catedralei Sf. Mihail din Cluj in anul 1340, care a necesitat angajarea unui mare numar de mesteri constructori si pietrari, dar si forta de munca bruta recrutata din satele cetatii.

Inlesniri sub Ludovic I

Dezvoltarea economica este stimulata de privilegiile tot mai numeroase pe care le dobandesc clujenii. Mai multe acte dintre 1336-1365 scot Clujul de sub jurisdictia voievodala, orasul fiind astfel subordonat doar regelui. Din aceasta perioada dateaza si primele inlesniri vamale si comerciale in favoarea negustorilor clujeni. Prin actul din 1331 clujenii sunt ocrotiti de atacurile nobililor peste mosiile carora trec cu marfurile lor. Negustorii clujeni faceau afaceri la Venetia, Viena, in Moravia, Polonia, Turcia. Marfurile lor: vin, peste, slanina, cai, boi, 3-4 feluri de tesaturi.

In anul 1349 Regele Ludovic I le acorda un privilegiu vamal pentru marfurile pe care le transporta in nord-vestul Ungariei. Prin privilegiul din 1377 targovetii din Cluj sunt scutiti de vama, atunci cand se duc cu marfurile lor la mosiile Baciu, Almasu si Huedin. Alte privilegii comerciale sunt acordate clujenilor in anii 1380 si 1382. Regele Ludovic I incurajeaza si procesul de crestere a populatiei orasului, decretand in anul 1370 ca iobagii din Transilvania sa nu mai fie opriti sa se mute la Cluj, dupa achitarea birului datorat pentru pamant.

Dr. Gheorghe I. Bodea

NAPOCA, CLUS, KLAUSENBURG, CLAUDIOPOLIS, KOLOZSVÁR, CLUJ.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)

GALERIE FOTO