Incercarea noastra a optat deci pentru forma unui fragmentarium istoric, cu scopul declarat de a surprinde momente, aspecte si realizari notabile economice, sociale, spirituale, politice din framantatul trecut al acestei asezari urbane europene.

Pe Samus in jos...

Situat pe Somesul Mic (Samus, cum a fost numit in antichitate), in zona de interferenta dintre Muntii Apuseni si Podisul Somesan, ocupand o pozitie aproape echidistanta fata de nordul, sudul, vestul si estul Transilvaniei, acest centru urban s-a bucurat de privilegiul de a se naste si dezvolta pe una din principalele axe de comunicare ce a legat din vechime Europa Apuseana de rasaritul si sudul Europei.

Orasul Cluj-Napoca si imprejurimile sale imediate se gasesc pe o straveche vatra de locuire atestata inca din epoca paleolitica si cea neolitica, cu circa 15 milenii inainte de vremurile noastre. Viata si activitatea oamenilor a continuat in epoca bronzului si in cele doua varste ale fierului, cand ele pot fi atribuite neamurilor traco-gete si celtice.

La inceput a fost Napuca dacica

In sfera de cunoastere a lumii greco-romane, in circuitul antic universal, aceste locuri au intrat prin daci si apoi prin romani. Mai intai, dacii au fost aceia care au intemeiat aici o asezare importanta, cum nu a mai fost pana atunci. Renumitul geograf si mare invatat grec din Alexandria Egiptului, Claudius Ptolemeu (100-170 e. n.), o mentioneaza printre cele mai insemnate localitati („orase”, scrie el) ale Daciei preromane, sub numele de Napuca (Napoca). Este prima si cea mai veche mentiune intr-un text literar antic a acestei importante asezari, ale carei inceputuri pot fi plasate prin secolul II inaintea erei crestine, deci acum mai bine de 2200 de ani.

In timpul sau indata dupa terminarea celor doua razboaie de cucerire a Daciei (101-102 si 105-106), romanii biruitori au distrus si desfiintat vechea Napuca, asa cum au procedat in general in cazul cetatilor, sanctuarelor si marilor asezari dacice. Noii stapani romani au pus bazele unei alte asezari pe malul drept al Somesului Mic, in zona centrala a orasului de astazi, pe loc nou, de tip roman rural (vicus sau civitas) pe care au numit-o Napoca, preluand numai denumirea anterioara dacica, cu o insemnata modificare fonetica.

Castrul roman Napoca

Noua asezare romana este mentionata mai intai in 107 sau 108, intr-o inscriptie daltuita pe o piatra kilometrica (miliarium) descoperita in anul 1758 langa Cluj, la Aiton, pe drumul imperial roman care venea de la Potaissa (Turda).

Sub domnia imparatului Traian (98-117), Napoca a cunoscut o inflorire social-economica si politica remarcabila, fapt care l-a determinat pe Hadrian, succesorul lui Traian, sa acorde localitatii statutul de municipium in anul 118-119, fiind primul municipium roman in regiunea de nord-vest a provinciei, capitala Daciei Porolissensis. Pe timpul domniei imparatului Marcus Aurelius (161-180), municipiul Napoca a fost ridicat la rangul de colonia cu drept italic (ius Italicum), cel mai inalt statut urban din Imperiul Roman, locuitorii sai bucurandu-se de drepturi si importante avantaje materiale.

Pe langa negotul infloritor, in Napoca se practicau mestesuguri precum prelucrarea pietrei, a metalelor, olaritul. In Bulevardul Eroilor s-a gasit un atelier de confectionat fibule de bronz, datat in sec. II, printre putinele de acest gen descoperite in Imperiul Roman. Produsele numeroase erau destinate si comertului cu alte localitati din Imperiu.

„Noroade au trecut, si glii s-au rasturnat” (L. Blaga)

In secolele imediat urmatoare, alaturi de populatia autohtona daco-romana s-au asezat grupuri ale populatiilor migratoare, cu popasul lor vremelnic: gotii, gepizii, ostrogotii, apoi slavii (sec. VIII) care, dupa o convietuire relativ indelungata cu populatia autohtona, sunt asimilati, contopindu-se in masa poporului roman.

Numele orasului Napoca este mentionat pentru ultima oara (conform datelor detinute la aceasta ora) in secolul VII, de un geograf anonim din Ravenna.

Ca intr-o legenda...

Intr-adevar, Clujul si imprejurimile sale reprezinta unul din cele mai vechi centre de activitate economica si administrativa ale Romaniei. La dezvoltarea economica a Clujului a contribuit in mare masura pozitia geografica, intrucat el este situat in partea de nord-vest a bazinului transilvanean, pe ambele maluri ale Somesului Mic, la zona de contact a trei unitati fizico-geografice diferite, cu o viata economica specifica: Muntii Apuseni, Podisul Somesului si Campia Transilvaniei, ocupand astfel o pozitie centrala din punct de vedere ambiental.

Clujul a constituit un punct de incrucisare a unor importante cai comerciale. Pozitia sa centrala se situa la intersectia catorva directii de circulatie majore, asigurand legatura spre Turda, Alba Iulia, Sibiu, Tara Romaneasca, Peninsula Balcanica, Orient; spre Oradea si de aici spre Ungaria si Austria; avea linie de acces spre Zalau si de aici catre Cehia si Polonia; spre Dej - Bistrita, cu legatura spre Moldova si din nou catre Polonia si, mai departe, pana in Ucraina si zona de la nordul Marii Negre.

Fortificatia de la Cluj-Manastur si asezarea din interiorul si exteriorul incintei, de pe terasele de sud si de vest, a facut parte din sistemul de asezari fortificate apartinand populatiei romanesti sau romano-slave (formatiunii politice condusa de Gelu, amintit la cumpana secolelor IX-X in cronica lui Anonymus cu ocazia luptei cu triburile maghiare de curand asezate in Panonia).

Fortificatia din Cluj-Manastur a suferit avarii, distrugeri, incendieri, refaceri, alte atacuri nimicitoare (mai ales cele din 1068, probabil ocazionate de atacurile pecenegilor). Dupa infrangerea acestora, partile din vestul Transilvaniei, printre care si regiunea Clujului de astazi, au intrat sub stapanirea regatului ungar.

Un tinut atat de important din punct de vedere comunicational trebuia sa se constituie de timpuriu intr-o unitate administrativa distincta. Intr-adevar, in anul 1173 este mentionat in documentele medievale Comitatul Cluj (este pomenit intr-un document Thomas comes Clusiensis), iar in anul 1213 este amintita Cetatea Regala Castrum Cluj. Denumirea identica a indus in eroare pe unii istorici, care au confundat Cetatea Clujului cu comitatul si orasul.

Clujul se dezvolta la inceputul feudalismului in cadrul sistemului de economie naturala, activitatea mestesugareasca fiind doar in mica masura despartita de agricultura. Cetatea Cluj era un centru militar-administrativ, iar functia suprema o detinea comitele regal. In fruntea cetatii se afla castelanul, ajutat de comandantul garnizoanei (princeps exercitus) si de ostasi in problemele militare, iar in treburile administrative de slujbasi. Majoritatea populatiei era formata din mici proprietari de pamanturi din jurul cetatii, in schimbul carora prestau serviciul militar. O alta parte a populatiei era formata din oameni liberi saraci care lucrau pentru intretinerea cetatii, a detasamentului de aparare, prestand diferite obligatii in natura si in munca, in cetate sau in satele vecine. In cetate mai traiau si udvornici, tarani mestesugari care se ocupau si de agricultura. Asezarea din preajma cetatii creste in urma colonizarii germane, proces care incepe la sfarsitul secolului al XII-lea. Un loc important il ocupa biserica din cetate, cu oameni dependenti si slugi si Manastirea Benedictina de la Cluj-Manastur, viitorul loc de adeverire, asezare mai veche in comparatie cu Clujul.

Dezvoltarea pasnica a Clujului in secolul al XIII-lea a fost intrerupta in mod violent de invazia tatarilor in anul 1241, care cuceresc cetatea, iar locuitorii sunt ucisi sau luati in robie. Cetatea a suferit daune serioase; cu toate acestea, e pomenita in documente in anul 1291. Importanta ei militara a scazut considerabil, iar centrul militar-strategic s-a mutat la cetatea de la Lita, mai usor de aparat. In deceniile urmatoare, Clujul s-a dezvoltat ca o asezare cu caracter agricol, fiind amintit in acte ca sat (villa). Aceasta asezare, aparuta concomitent sau chiar mai devreme ca cetatea, dar fara a fi identica cu ea, sporeste ca numar de locuitori de pe urma colonizarii germane din secolul al XIII-lea. In a doua jumatate a acestui veac, Clujul era o asezare rurala langa o cetate care si-a pierdut importanta militara.

FRAGMENTARIUM ISTORIC (I)

Dr. Gheorghe I. Bodea