Surferii de canapele

Adi Dohotaru
19 August 2008

Turismul generează în momentul de faţă aproximativ 10% din PIB-ul mondial, dar acest procent e mult mai mare în ţările europene şi în SUA. S-a dezvoltat şi industria de profil, cu servicii standardizate, distracţii de masă, ghizi profesionişti.

Couchsurfing-ul (literal: surfing-ul pe canapea) este o mişcare globală ce se doreşte a fi o alternativă la turismul masificat, de agenţie. Sute de mii de membri ai acestei comunităţi merg prin ţări străine unde li se pune la dispoziţie, gratuit, din partea altor membri, mâncare, cazare şi chiar băutură. Gazdele devin ghizii străinilor. La Cluj, comunitatea de couchsurferi a ajuns la 240 de persoane. “Cetăţeanul Clujean” a stat de vorbă cu doi dintre ei: ong-ista Cora Bucea, masterandă la facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative şi jurnalistul Kiss Oliver, editor on-line la ziarul Szabadsag.

Descotorosiţi de experienţele şablon
Cora Bucea spune că surfatul pe canapele i-a schimbat modul de a trăi, întrucât a învăţat să aibă încredere în oamenii pe care îi vizita şi pe care îi găzduia, dar pe care nu îi ştia decât de pe internet. Totuşi, “ai şi un profil pe net, ca să nu fii ceva psihopat. Ai nişte referinţe pe site, pe care nu le poţi şterge, ca să ştie lumea cine vine la ei”, completează Kiss Oliver, care a călătorit prin mai toată lumea.
Cora crede că diferenţa principală între turismul la hotel şi cel propus de couchsurferi constă în “contactul pe care reuseşti să îl faci cu cultura locală, prin faptul că stai cu oamenii locului, ai uşile deschise spre experienţe, locuri, întâlniri, care te ajută să ai o imagine mai reală asupra locului pe care îl vizitezi, spre deosebire de distanţa pe care uşile de la hotel sau pensiune o impun între tine şi lume”. La fel, Oliver spune că gazda îţi oferă o senzaţie mai autentică a oraşului. “E o experienţă şablon cu ghidul. Vine şi îţi zice - Ne întîlnim la ora 8 în holul hotelului, traseul este clădirea cutare şi apoi muzeul cutare - cam aşa merge treaba. Cu couchsurferii apuci să vezi oameni, nu doar clădiri”. Amândoi sunt fascinaţi de ţările fostului lagăr socialist. Oliver s-a simţit cel mai bine în Polonia, pe când Cora s-ar muta la Praga sau în Wroclaw, Polonia. “Locurile astea au o combinaţie foarte bună între tot ce înseamna Estul, cu picanteriile şi micile plăceri ale dezordinii, dar şi avantajele Vestului”, spune ea.

“Mi-au dat cheile de la apartament după 5 minute”
Una din filosofiile couchsurfing spune că nu te interesează statutul persoanei care vine la tine, nu contează câţi bani câştigi tu sau el, “important e să relaţionezi cu celălalt dintr-o cultură diferită şi să ai o experienţă pozitivă”, spune jurnalistul clujean, care îşi cheltuie mai toţi banii pe călătorii. “Am întâlnit oameni cu care discutam ore în şir, parcă erau vecinii din spatele blocului. Când ajungeam la unii acasă, îmi dădeau direct cheile de la apartament, cum mi s-a întâmplat la Viena şi în Cracovia. Ziceau că pot să vin şi să plec cînd vreau, pot să îi folosesc frigiderul şi ce are în casă, deşi ne cunoşteam de doar 5 minute”, povesteşte Oliver. A simţit o încredere copleştitoare. “De ce îmi dă cheile de apartament? Nu mă cunoaşte bine. L-aş putea jefui oricând”, povesteşte el.
Ambii spun că e greu de descris emoţia pe care o ai călătorind, când întâlneşti oameni noi. “O imagine pe care o am în cap e cu turişti în Praga, în centru, toţi cu priviri pierdute după clădiri, minunaţi de ce e în jurul lor”, spune Cora, care vizita oraşul cu un praghez.
Praghezul a dus-o într-un pub adevărat, tradiţional, cehesc, unde obişnuia să bea şi marele scriitor ceh Bohumil Hrabal. “Şi acolo eram una dintre cele trei femei, şi singura turistă, drept pentru care de câteva ori mi s-a întâmplat ca vecinii de masă (pe care nu îi cunoşteam) să încerce să poarte o conversaţie cu mine în cehă. Atunci am avut un sentiment foarte plăcut, că sunt una de-a lor. Astfel de senzaţii nu o să ai dacă mergi cu grupul şi o agenţie sau dacă mergi fără o gazdă”, povesteştea ea. Oliver, în schimb, îşi aminteşte de suferinţele sale din Norvegia. Deşi e ţară de vikingi şi marinari, el era mai tot timpul „pe uscat”. “Berea era 7 euro, am băut doar una în 2 săptămâni. Au o mentalitate destul de restrictivă în privinţa alcoolului. Pot să fie şi explicaţii geografice. Mai ales iarna nopţile sunt lungi, iar noaptea prelungită te melancolizează şi astfel ai fi dispus să bei mai mult”. În Norvegia a stat la un individ mai hippie, care cultiva cartofi şi avea găini. “Am fost stupefiat să aflu că în Norvegia este ilegal să creşti găini în ogradă. Şi le avea pentru propriul consum. Trebuie să ai autorizaţii peste autorizaţii. Există şi în Vest un exces de reglementări. De aceea, unii dintre ei vor să evadeze din tipul acesta de mentalitate. Vin la ţară, la noi, şi se miră de agricultura noastră ţărănească”, zice Oliver.
Tot ce spun ei sună prea frumos, iar rândurile de mai sus au iz de reportaj publicitar. Aşa e. E publicitate pentru un stil de viaţă voluntarist şi experimentativ, mai puţin comercializat, spre deosebire turismul de masă de azi.

“Berea era în Norvegia 7 euro, am băut doar una în 2 săptămâni. Au o mentalitate destul de restrictivă în privinţa alcoolului. Pot să fie şi explicaţii geografice. Mai ales iarna, nopţile sunt lungi, iar noaptea prelungită te melancolizează şi astfel ai fi dispus să bei mai mult”
 Kiss Oliver, couchsurfer