Tehnici de respiraţie fără instructor

Adi Dohotaru
21 Octombrie 2008

A respira este un lucru atât de banal, încât mai toţi uităm să îl facem cum trebuie. Respirăm de-a valma, printre noxe, oameni grăbiţi şi clădiri masive care îţi taie nu doar cerul, ci parcă şi aerul. Mai degrabă, gâfâim, nu respirăm. „Cetăţeanul” vă propune trei tehnici de respiraţie atât de simple, încât pot fi practicate şi fără un instructor. O tehnică e orientală, alta creştină şi încă una, sportivă.

„Tehnicile de respiraţie yoga se numesc pranayama. Prana se poate traduce ca energie vitală, iar yama drept control”, spune Caius Ţuţuruga, practicant de yoga de nouă ani. „Există o energie universală în oameni, în aer, care susţine viaţa. Scopul acestor exerciţii este să te umpli de energie vitală, să te purifici”, continuă el. Ideea ar fi să ne folosim întreaga capacitate pulmonară: respiraţia abdominală, toracică şi claviculară. În general, ele sunt folosite alternativ, în funcţie de activităţile specifice de la birou, din fabrică, ori muncile de pe câmp. „Oamenii, în general, respiră superficial, nu îşi oxigenează bine plămânii”, crede Caius.
Tehnica lui e simplă, astfel încât, după parcurgerea articolului o poate practica oricine, acasă ori în parc. „Se poate sta în poziţia lotusului, însă dacă nu ai mobilitate aşa bună, nu e nici o problemă. Poţi să şezi turceşte, sau în genunchi, cu fundul pe tălpi. La o adică, se poate sta şi pe scaun. Dincolo de poziţie, e important ca spatele să stea drept”, îşi începe explicaţia practicantul de yoga. Se fac trei respiraţii de relaxare, de voie. Apoi se expiră lung şi lent, pe gură, pentru golirea plămânilor. „Ne aplecăm cu trunchiul spre pământ pe măsură ce expirăm, ca să scoatem tot aerul din noi. Când ajungem jos facem o retenţie pe vid, fără să forţăm prea tare. Adică, ne ţinem cât putem respiraţia. Apoi, inspirăm lent, blând, pe nas, încercând să implicăm toate tipurile de respiraţie (abdominală, toracică şi claviculară). Când nu mai putem inspira, încercăm o retenţie pe plin. Ţinem aşadar aerul în noi. Scopul retenţiei e de a creşte nivelul vitalităţii. Conştientizezi că aerul te hrăneşte energetic. Acest tip de inspiraţii-expiraţii lungi se poate încerca de trei ori, apoi se revine la cele trei respiraţii normale, de refacere”, povesteşte el.
Şi într-adevăr, exerciţiile îşi fac efectul. După ce fac exerciţiile alături de yoghin, simt o senzaţie de liniştire, chiar de ameţeală plăcută. Lumea nici nu se uită aşa ciudat la noi, cum îmi închipuiam eu. Caius Ţuţuruga recomandă zilnic astfel de exerciţii, dacă e posibil. „10 minute dimineaţa e un exerciţiu ideal pentru începători”, spune el. Spune că, din păcate, Clujul este mai puţin bogat în „prana” din cauza poluării. De aceea, exerciţiile de respiraţie sunt cu atât mai necesare pentru a ne relaxa şi a ne concentra mai bine la treburile noastre cotidiene.

Există tehnici de respiraţie şi în ortodoxie
Dacă, în general, practicile orientale sunt mai bogate în reţete de relaxare spirituală, nici Ortodoxia nu duce lipsă de astfel de tehnici de respiraţie. Însă, acestea sunt încadrate într-un context mai larg. Părintele Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului povesteşte despre Rugăciunea inimii. „E scurtă: Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul. Este un tip de rugăciune specifică spiritualităţii ortodoxe care s-a dezvoltat la Muntele Athos în secolul al XIII-lea. E aşa numita mişcare isihastă, care a făcut carieră în spaţiul bizantin. Această rugăciune scurtă este o materializare a poruncii Mântuitorului: Rugaţi-vă neîncetat! E genul de rugăciune care se poate repetat neîncetat, astfel încât se imprimă în ritmurile biologice pe tot parcursul zilei. Prima parte se face pe ritmul inspiraţiei, a doua pe ritmul expiraţiei”, spune părintele Ivanov.
Latinii îi ironizau pe călugării greci pentru că ar fi „buricari” din cauza acestor exerciţii. Aveau capul orientat spre trunchi pentru a putea medita mai bine şi a expira mai eficient. Deşi rugăciunea presupune o practică de tip contemplativ, această tehnică a ieşit din cercul monahal. „Se poate practica în momente de odihnă, la muncă, până când devine un reflex al organismului. O astfel de rugăciune, cu exerciţiile de respiraţie specifice, te ajută să te concentrezi, să te aduni. Spunând-o, din gură ajunge la minte, apoi la suflet. Senzaţia e de pace, de bunătate”, încheie părintele Ivanov.

Tehnică sportivă de relaxare
„Când alergi distanţe medii, în ritm uşor, 5-6 kilometri, şi eşti atent cum respiri, principalul efect e că ţi se oxigenează creierul. Cele mai bune idei îmi vin atunci când alerg”, spune antrenorul de atletism şi profesorul universitar la Facultatea de Educaţie Fizică, Alexandru Bogdan. Nu crede că e nevoie de nişte tehnici speciale. E un exerciţiu simplu, atât de simplu încât uităm să-l mai facem.
Sunt mulţi practicanţi de „jogging” ce fug prin parcuri cu scopul de a slăbi şi de se întreţine doar corporal şi au feţele contorsionate de efort la încheierea alergării. După un antrenament de câţiva kilometri în Parcul Iuliu Haţieganu, Parcul Mare sau prin pădurile din preajma oraşului, închei cu cinci minute de exerciţii de respiraţie, din mers. Ochii sunt închişi, braţele larg deschise când inspir, trunchiul aplecat când expir. Senzaţia de strescotidian, care dispărea treptat odată cu alergarea, încetează acum complet.
Practica mea personală, a reporterului, după 15 ani de alergări, este de asemenea la îndemâna oricărui clujean. E important de pomenit, întrucât sunt mulţi practicanţi de „jogging” ce fug prin parcuri cu scopul de a slăbi şi de se întreţine doar corporal şi au feţele contorsionate de efort la încheierea alergării. După un antrenament de câţiva kilometri în Parcul Iuliu Haţieganu, Parcul Mare sau prin pădurile din preajma oraşului, închei cu cinci minute de exerciţii de respiraţie, din mers. Ochii sunt închişi, braţele larg deschise când inspir, trunchiul aplecat când expir. Senzaţia de stres cotidian, care dispărea treptat odată cu alergarea, încetează acum complet.

„Rugăciunea inimii se poate repeta neîncetat, astfel încât se imprimă în ritmurile biologice pe tot parcursul zilei. Prima parte se face pe ritmul inspiraţiei, a doua pe ritmul expiraţiei” .
părintele Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.