Clujul în 2030. Utopia

Adi Dohotaru
14 Octombrie 2008

Pomi în loc de copaci, studenţi care şed pe iarbă în centrul Clujului unde înainte erau maşini, fabrici transformate în muzee de arhitectură, computere în trenurile CFR, Jocurile Olimpice de la Cluj şi oameni chiar respiră sub apa Someşului... sunt câteva din imaginile unui puzzle utopic al metropolei clujene din 2030. „Cetăţeanul Clujean” vă prezintă cinci perspective: un arhitect, un psiholog, un literat, un ecologist şi un muzician

Eugen Pănescu, arhitectul de la Planwerk, crede că un Cluj bine dezvoltat în 2030 "s-ar axa puternic pe zona de servicii, cu centre puternice de cercetare. Nu ne-am mai bucura atât de tare când vine o companie ca Nokia, ce angajează forţă de muncă semispecializată”. Pădurile din preajma Clujului se păstrează şi chiar sunt extinse parcurile din interiorul oraşului. „Autorităţile organizează Jocurile Olimpice de la Cluj, într-o metropolă cu peste un milion de locuitori! Un oraş trebuie să aibă un obiectiv major, pentru că acest lucru oferă oamenilor un scop comun. Investiţiile în infrastructură ar fi astfel gândite cu atât mai raţional, pe termen lung”, zâmbeşte arhitectul. Clujul are o autonomie administrativă lărgită. De fapt, trăim într-o Românie descentralizată, a autonomiilor regionale.

Eugen are două locuinţe, una la sat, în natură, alta la oraş. Jumătate din timp se relaxează la ţară. Una dintre preocupările prin 2020 e să pună bazele unui „Muzeu al Arhitecturii pe locul fostei fabrici Nokia. Nu, şi mai central, se răzgândeşte el, pe amplasamentul fabricii Ursus”. Ar fi primul muzeu de acest fel din România. „Chiar mai importantă decât prima linie subterană de metrou inaugurată în 2030, este linia electrificate de tren. Trenurile rapide leagă Clujul de Alba, Mureş, Zalău. Nu e o problemă ca oamenii să trăiască în Zalău, dar să vină într-o jumătate de oră în Cluj şi invers”, preconizează arhitectul, membru în comisia de urbanism din cadrul primăriei clujene. În faţa scaunelor, pe spătarul locurilor din faţă, sunt computere, lumea îşi verifică mailul şi citeşte ziarele în drum spre lucru. Nu există timpi morţi.

„Clujul într-un anume sens seamănă în 2030 cu cel de acum. Eşti oarecum stresat, dar ai pentru ce. Faţă de alte oraşe… Sibiul e frumos, dar prea mic, Bucureştiul e mare şi prost construit, Braşovul cam plictisitor. Clujul este un pol cultural major, cu spectacole pe stradă, art-performance-uri...”, zice el.

Blocurile îşi consumă termenul de valabilitate, devin zone de agrement postindustrial. Tinerii se plimbă printre ruinele chic, vor fi zone cu graffitti, baruri. „Alte blocuri sunt dărâmate complet şi în locul lor sunt plantate parcuri, care să oxigeneze oraşul. Clujul se mută pe dealuri. Someşul e renaturalizat, nu un canal ca acum. Iar Canalul Morii e pus în valoare. Se creează în jurul canalului lacuri de agrement”, povesteşte arhitectul.   

Oamenii se plimbă sub apă
De departe cea mai şocantă perspectivă aparţine psihologului Daniel David, profesor la Facultatea de Psihologie, UBB: „Pământul este în proporţie de 70% apă, mediu pe care nu îl exploatăm deocamdată cum trebuie. Pământul va fi atunci suprapopulat. Se vor dezvolta nişte tehnologii care o să le permită oamenilor să respire sub apă, în lupta noastră pentru a găsi mai mult spaţiu”. În perspectiva aceasta, nu ne-ar mira ca îndrăgostiţii care se plimbă de mână în 2008 pe faleza Someşului, se vor plimba sub râu în 2030. „Vor fi două tipuri de roboţi: roboţii-roboţi şi oamenii-roboţi, care vor prelua o parte din sarcinile noastre fizice. E o bătălie pentru timp. De aceea, vom trăi tot mai mult în spaţii virtuale. Îmi imaginez că sunt într-o şedinţă de catedră la mine acasă, însă se creează holografic o cameră virtuală de şedinţe. Tehnologiile vor dezvolta potenţialul uman”, crede profesorul David. Oamenii îşi vor face implanturi pe creier pentru acumularea de informaţii noi, iar alte chip-uri îi vor ajuta să vadă mai bine noaptea.

„Brandul Clujului: un oraş boem”
Ciprian Bogdan, cadru didactic la Facultatea de Studii Europene, din Universitatea Babeş-Bolyai, întrevede un centru complet pietonal. „Uită-te la oamenii care ajung în jurul Casei Matei. Feţele lor sunt mai liniştite, decât în alte zone ale oraşului”, spune el. Pe jos sunt desene făcute de copii. Primăria clujeană, ponosită pe interior, în opinia lui Ciprian Bogdan, e în 2030 mai colorată, mai primitoare. Astfel, cetăţenii îşi pot schimba percepţia negativă în privinţa autorităţilor „Stau în faţă la Biblioteca Centrală Universitară. Nu pe asfalt, ci pe iarbă. Zeci de tineri studiază la soare, pe peluză, într-un oraş verde, cu traficul mutat în subterană”. Imaginea seamănă cu cea din campusurile americane. Studenţii ascultă muzică la căşti, zâmbesc, sunt relaxaţi, ca într-o reclamă. Dar ei fac reclamă la un stil de viaţă, nu la un produs, ca în 2008. De altfel, Clujul e un oraş fără reclame. „Se merge mult cu bicicleta şi pe jos. Preţurile la maşini sunt prohibitive”, îşi imaginează Ciprian Bogdan.

„Sunt mai multe vânzătoare de flori. La cafenele se poartă discuţii care în 2008 erau percepute ca fiind intelectuale, abstracte, însă în 2030 sunt naturale. Se organizează des concerte prin baruri. De fapt, acesta e brandul Clujului: un oraş boem, care îmbină echilibrat studiul universitar şi o petrecere creativă a timpului liber”, visează el. Statul intervine sănătos. „Asociaţiile de locatari sunt obligate cumva să aibă grijă de spaţiul verde din jurul blocurilor şi tocmai este numită o comisie de artişti care să stabilească o nouă cromatică armonioasă a blocurilor”, povesteşte Ciprian Bogdan.

Cu PET-uri la supermarket
Tudor Brădăţan, activist ecologist la Roşia Montană întrezăreşte un Cluj cu grădini suspendate. „Clujenii sunt încurajaţi să aibă grădini şi parcuri pe acoperişurile blocurilor prin scutirea de impozite. Nu mai există gunoaie la periferii. Iar dacă mergi la supermarket cu PET-uri, primeşti bani pe ele, aşa cum se întâmplă deja în unele locuri din Occident”, zice el. Oamenii folosesc masiv transportul în comun. „Şi eu am acum maşină, dar nu vin cu ea la lucru. E prea mare aglomeraţia. Deja, în Occident, sunt oraşe unde patru vecini care merg în aceeaşi zonă la lucru folosesc maşina unuia dintre ei, prin rotaţie. Poluează mai puţin, traficul nu e aşa blocat când gândesc mai mulţi în acelaşi fel”, zice el.

„Centrul Clujului va avea pomi în loc de copaci”, proiectează Tudor Brădăţan o imagine asemănătoare unei grădini paradisiace. Totuşi, el nu inventează, ci dă exemplul unor oraşe care înlocuiesc arborii cu pomi fructiferi.

Clujul cu ieşire la mare
Muzicianul Tudor Runcanu e sceptic într-o schimbare majoră a oraşului în bine. În perspectiva sa, Clujul devine un oraş atât de irealizabil, încât imaginea utopică sa este chiar răutăcioasă, dacă nu ar fi aşa haioasă. „Toamna lui 2030 începe cu tradiţionalul festival simfonic. E însă pentru prima dată când publicul nu mai ia loc în sală. Pentru că nu s-a reuşit construirea unui sediu propriu, filarmonica îşi transmite concertele prin sistemul home holographic. Concertul de deschidere e transmis gratuit. În Piaţa Avram Iancu câţiva manifestanţi nostalgici militează pentru reintroducerea autovehiculelor sau măcar a scuterelor. În Gruia a fost transferat, după mulţi ani, un fotbalist român. E născut în Arkansas, dar bunicii săi se pare sunt originari din Sovata. Datorită extinderii sale permanente, Clujul are ieşire la mare, iar autostrada devine un simplu drum orăşenesc”, încheie el.