Clujenii, reclamagiii ţării

Adi Dohotaru
30 Septembrie 2008

Clujenii sunt printre cei mai harnici democraţi. Statisticile arată că sunt printre cei mai aprigi petiţionari: de la petiţii celebre, cum e cea legată de interzicerea cianurii în minerit iniţiată de ONG-uri clujene de mediu şi apoi susţinută de senatorii clujeni Eckstein Kovacs şi Gheorghe Funar şi până la sesizări depuse la Primărie. Clujenii sunt pe primul loc din ţară pe site-ul www.domnuleprimar.ro atât ca număr de reclamaţii către Primărie, dar şi ca număr de răspunsuri la sesizări.

La aproximativ 3.600 de reclamaţii s-au estimat aproape 3.500 de răspunsuri, procentul fiind de 96%, înaintea unor oraşe ca Bucureşti sau Iaşi. Faţă de Iaşi, numărul sesizărilor la Cluj e de nouă ori mai mare. Cetăţenii alertează autorităţile pe probleme extrem de variate: de la presupuse parcări realizate ilegal, la case locuite abuziv, până la iluminat stradal deficitar ori săli de învăţat insalubre, cum ar fi la Liceul de Muzică.

Pe site-ul petitieonline.ro sesizările, nu doar ale clujenilor, ci ale românilor în general, sunt mult mai aiuristice. Se pot găsi petiţii halucinante, cu doar câteva zeci de semnături, despre demiterea lui Piţurcă de la naţionala de fotbal, despre scoaterea obligativităţii centurii de siguranţă sau chiar despre retrogradrea echipei CFR Cluj în divizia B pentru presupuse meciuri trucate....
Există însă şi petiţii riguroase cu mii de semnături legate de desfiinţarea teatrului Bulandra din Târgovişte sau schimbarea marcajelor rutiere din comuna Floreşti, semnată de câteva sute de clujeni. O petiţie interesantă a suporterilor echipei Universităţii constă în revendicarea unui stadion fără pistă de atletism, pentru ca suporterii să fie mai aproape de echipa favorită. Pe internet s-au strâns aproximativ 500 de semnături, iar pe stradă 2.000. Suporterii vor să se oprească la 5.000 de semnături, pentru ca presiunea lor asupra Primăriei clujene şi asupra Consiliului Judeţean să fie mai mare:
„Stadionul „Ion Moina”, inaugurat în 1911 şi extins în 1961, se află într-o stare deplorabilă. Începând cu instalaţiile sanitare şi terminând cu locurile de parcare, totul se prezintă într-o stare departe de cea pe care un oraş de calibrul Clujului şi o echipă de fotbal cu tradiţia, renumele şi popularitatea „Universităţii” Cluj-Napoca o merită. [...] Pista de atletism nu-şi mai găseşte locul în incinta unui stadion modern, care are nevoie de mai mult spaţiu pentru tribune şi dependinţe, spectacolul sportiv având numai de câştigat prin apropierea tribunelor de gazon. Aducem aici exemplul a doar două din numeroasele arene celebre care s-au reconstruit renunţându-se la pista de atletism: „Wembley” din Londra şi „Lia Manoliu” din Bucureşti.”, se arată în petiţia suporterilor universitari.

100.000 de sesizări la guvern
„Eu am iniţiat diverse legi, în urma unor petiţii. De pildă, legea ghişeului unic,întrucât primeam foarte multe plângeri de la oameni că pierd foarte mult timp şi resurse cu birocraţia la ghişee diferite. Apoi, am mai contribuit la o lege privind transparenţa decizională în administraţia publică, după mai multe petiţii care veneau la guvern care arătau cât de disfuncţional e sistemul”, declară senatorul Vasile Dâncu, apropiat de astfel de acţiuni şi datorită formaţiei lui de om de stânga. Potrivit acestuia, aproximativ 100.000 de sesizări vin anual la guvern.  
Ana Maria Iobăgel e contabilă şi semnează când are ocazia orice petiţie coerentă, dacă are impresia că aceasta poate schimba în bine o situaţie. E de acord că circulă pe internet şi o grămadă de petiţii stupide. „Am refuzat să semnez o petiţie care cerea legalizarea marijuanei”, se distrează Ana. „Am trimis prin poştă o petiţie legată de Roşia Montană. Era o contestaţie la studiul de impact asupra mediului făcut de Roşia Montană Gold Corporation”, spune ea. A semnat şi un sondaj pe internet care relevă că 98% dintre cei 9.000 de respondenţi susţin iniţiativa legislativă de interzicere a cianurii în minerit. „În rest, pe net. Am semnat apoi multe petiţii pe net, pentru înfiinţarea poliţiei animalelor,  împotriva tăierii copacilor din Parcul Mare pentru construirea Filarmonicii, împotriva transformării lacului Tarniţa în lac navigabil, am votat pe site-ul CFR pentru crearea de compartimente speciale pentru biciclete pe tren. M-a surprins că erau 30.000 de români care s-au mobilizat şi au cerut acelaşi lucru. De ce semnez? Eu sunt de părere că nimic din ceea ce facem nu e inutil. Şi dacă ne adunăm mai mulţi pe aceeaşi idee e posibil să se producă un val undeva şi să se ţină cont de părerile noastre într-un fel sau altul”, consideră Ana.

Succesul armatei ecologice
„Cetăţeanul Clujean”, alături de Csaba Schwarz, un pensionar clujean care a reuşit într-un timp relativ scurt să adune peste 1.500 de semnături împotriva defrişării parcului central „Simion Bărnuţiu”, a organizat o adevărată armată ecologică cu menirea clară de a proteja cei peste 70 de copaci ce ar fi urmat să fie tăiaţi în cazul în care autorităţile ar fi decis că fostul casino din parc este cel mai potrivit amplasament pentru construirea unei noi clădiri pentru Filarmonica de Stat „Transilvania”. Deşi se poate lăuda cu faptul că a reuşit să convingă peste 1.500 de concetăţeni să se alăture protestului său, lupta lui Csaba Schwarz nu a fost deloc una uşoară. Însă, rezultatul nu s-a lăsat aşteptat: protestul său a ajuns pe Internet, unde aproape 4.000 de clujeni au semnat o petiţie on-line îndreptată împotriva defrişării arborilor seculari din parcul central. Protestul la care s-a alăturat şi „Cetăţeanul Clujean” a avut ecou la insituţiile statului, astfel că Agenţia pentru Protecţia Mediului Cluj a refuzat să elibereze avizul de mediu pentru începerea lucrărilor în parc, în baza  Ordonanţei de Guvern 114/2007, potrivit căreia schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi, reducerea sau strămutarea lor nu este permisă. Totodată, numeroasele  acţiuni civice împotriva acestui obiectiv au determinat autorităţile locale să se gândească la relocarea proiectului.

„Din păcate, noi suntem încă într-o fază destul de primitivă în ceea ce priveşte democraţia directă sau de proximitate, cum îi spun alţii. Impedimentul în realizarea mai multor petiţii şi mai eficiente nu sunt politicienii, ci cetăţenii de rând, care au credinţa că nu pot schimba nimic. Dar chiar şi un gest minor ca o semnătură sau reclamaţie poate fi relevant”
Vasile Dâncu, senator